La 22 ianuarie 1901, Regina Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei şi împărăteasa Indiilor părăsea această lume, după o domnie de 63 de ani şi 7 luni.

Era supranumită bunica Europei, pentru că, prin urmaşii săi, se înrudise cu cele mai mutle dintre casele regale europene.

 Dar era bunica Reginei Maria a României, care, în “Povestea vieţii mele” a lăsat câteva pagini de amintiri frumoase despre această “Bunică-regină”.

“(..) Bineînţeles, cea mai de seamă personalitate, care reducea la proporţiuni minime pe toate celelalte, era bunica, regina Victoria; bunica-regină, aşa îi ziceam, pentru a o deosebi de bunica-împărăteasă, mama mamei mele, după al cărei nume fusesem eu botezată(...) Cred că bunica-regină se aştepta ca eu, cea mai mare fată din familie, să fiu botezată cu numele ei, dar mama simţise că trebuie să mă cheme Maria, nume care îi era mai scump decât toate, pentru că era al mamei ei; (Mi se pare că n-a fost totdeauna uşor pentru mama să fie nora reginei Victoria, cu toate că-şi purtau, una alteia, mult respect.

(Mulţi până acuma au scris despre această «mare» micuţă femeie; s-au descris, s-au analizat caracterul, domnia şi valoarea ei personală. Departe de mine dorinţa de a zugrăvi în altă imagine – decât aceea care s-a întipărit la locul ei, în viaţa ei, în viaţa mea – imaginea ei aşa cum au văzut-o ochii mei de copil, şi mai târziu ochii unei femei tinere şi departe de ţara ei natală. În acele timpuri, ea îmi urmărea propăşirea în viaţă cu o dragoste de bunică, dar totodată cu severitatea îngrijorată a unei regine ce dorea ca orice vlăstar al Casei ei să-i facă cinste, în orice loc s-ar fi aflat.”

În 1840, Victoria se căsătorise cu vărul său primar, Prinţul Albert de Saxa-Coburg şi Gotha. Acesta avea să moară tânăr, în 1861. Toată viaţa sa, Regina Victoria nu va mai renunţa la hainele de doli