Urmăresc, cu un soi de râsu-plânsu’, tribulaţiile şi vâlvorările post-electorale din bătătura autointitulaţiei „drepte autentice” româneşti, adică PDL. Cuprinşi de beţia eternizării la putere, sprijinită pe omnipotenţa şi „invincibilitatea” tătucului Băsescu şi având, până mai ieri, guvernarea pe mână şi ţara în pradă, căuzaşii lui Boc, Blaga, Udrea şarjau pe cai mari: turnau şi scoteau pe bandă rulantă sutele de ordonanţe de urgenţă, sfidau cu o inconştienţă demnă de o cauză mai bună opoziţia şi se felicitau în gura mare cât sunt ei şi marele partid de buni administratori şi macrostabilizatori ai României. Votul categoric din 9 decembrie (în urma căruia mizau să ia cel puţin 25-30 la sută) i-a lăsat fără grai. Mai avem opoziţie la ora actuală? Pe unde mai sunt, pe unde mai respiră bravii portocalii precum Videanu, Berceanu, Lenuţa din Pleşcoi, Igaş, Livache Negoiţă, Scripcaru, Falcă et eiusdem farinae? Au cam dispărut din peisaj. Mai tulbură apele şi blogurile doar alde Cristian Preda, Monica Macovei şi încă vreo doi-trei. Pe aceştia din urmă îi bate gândul năucitor al constituirii (cu dezidenţi din PDL) unei noi formaţiuni politice. Pe blogul său, europarlamentarul Cristian Preda vorbeşte despre năstruşnicia unui partid nou, musai de dreapta, cu strânsură electorală de „cinci spre şapte la sută”. De unde să-i ia şi să-i... capaciteze? „Din mediul privat şi al acelora cu educaţie înaltă, care activează în posturi cheie din administraţia publică”. Bag seamă că, în viziunea fostului consilier prezidenţial cu veleităţi de lider, nou-preconizata întocmire politică ar fi una de oameni culţi cu... maniere şi cu instrucţie aleasă, nişte elitişti, nu nişte bacalaureaţi întârziaţi, branconaţi, ca dl Igaş. Nişte altruişti şi imaculaţi din clasa de mijloc, aflaţi, carevasăzică, în aşteptarea unui miraj politic. „Le va răspunde cineva, vreunul dintre partidele consacrate,