18 ani după capitularea Germaniei naziste, Tratatul de la Elysée, numit astfel întrucât a fost semnat în palatul prezidenţial francez, mai exact în salonul Murat al acestuia, pe 22 ianuarie 1963 de generalul de Gaulle şi cancelarul Adenauer, Tratatul aşadar urmăreşte “să pună capăt unei rivalităţi seculare”.
Semnarea tratatului îşi are însă însă, ca de multe ori în astfel de ocazii istorice, pe legătura de amiciţie pe care au legat-o treptat cei doi lideri politici.
De Gaulle îl primeşte pentru prima dată pe Adenauer în 1958 la Colombey-les-Deux-Eglises, satul său de reşedinţă din nord-estul Franţei. O primă întâlnire ce va fi urmată de multe altele până la cea din 1962 când cancelarul german efectuează prima sa vizită oficială în Franţa. Ocazie cu care de Gaulle i se va adresa astfel: “Domnule cancelar federal, sunteţi binevenit în Franţa”. Cu acelaşi prilej, cei doi lideri asistă şi la celebrarea “slujbei pentru pace” în cunoscuta catedrală din Reims. În toamna aceluiaşi an ‘62, de Gaulle este cel care se va deplasa în Germania. El va marca spiritele lumii întregi rostind în faţa tineretului german reunit la castelul din Ludwigsburg un discurs pe de rost un sfert de oră în limba germană!
Mai puţin de un an după aceste vizite protocolare reciproce, ia naştere tratatul de la Elysée, text ce prevede în esenţă două sommeturi pe an între liderii celor două state. “E mariajul dintre doi bătrâni” aveau să spună la epoca respectivă analiştii politici. E adevărat că de Gaulle are atunci 72 de ani iar Adenauer 87. La putere din 1949, el va părăsi dealtfel cancelaria germană puţină vreme după semnarea tratatului de la Elysée.
Cuplul reconcilierii istorice franco-germane va fi urmat de “non-cuplul” cum îi spune ziarul Le Monde, format din preşedintele George Pompidou şi cancelarul Willy Brandt. Singura realizare notabilă a celor doi , crearea lice
