Facebook şi-a prezentat, în urmă cu o săptămână, ultima idee: Graph Search. Este un motor intern de căutare printre oamenii reţelei sociale, printre pozele lor, interesele şi cam tot ceea ce mai ţine de ei. Dincolo de a fi un mod foarte bun de a spori conexiunile interumane, Graph Search nu vine fără dileme.

Facebook este o reţea socială mare cu peste un miliard de oameni care discută, împărtăşesc şi creează legături constant. Toate astea, pentru Facebook, înseamnă date. Date multe, date care trebuie stocate, date prin care oamenii trebuie să găsească cu uşurinţă ceea ce caută. Graph Search vine să răspundă întrebării „Şi eu cum găsesc ceva în tot haosul acesta?“. Conform lui Mark Zuckerberg, va face acest lucru într-o manieră formidabilă. Totuşi, a găsi orice în mediul online nu este totul.

„Urma“ pe care ai vrea-o acoperită

Internetul, în acest moment, este ca un univers care ţine minte totul. Tot ce n-ai şters, adică. Profesorul Viktor Mayer-Schönberger, de la Institutul de Internet al Universităţii Oxford, a fost preocupat de acest subiect şi a scris o carte despre persistenţa memoriei în spaţiul virtual. În „Delete: The Virtue of Forgetting in the Digital Age“, Mayer-Schönberger notează că o societate unde totul e înregistrat va lega oamenii permanent de acţiunile lor trecute, escapismul devenind imposibil. „Fără a putea uita, iertarea e aproape imposibilă“, a spus acesta.

Mayer-Schönberger are şi o perspectivă cel puţin interesantă despre motorul de căutare, şi anume că „probabil Google ştie mai multe acum despre noi, decât probabil ştim noi“. Numai că nu e vorba doar de Google, ci şi Facebook este în acest joc, iar această reţea socială are acces la cele mai multe lucruri personale pe care utilizatorii le-au dat de bunăvoie, pe când Google le-a obţinut prin agregarea rezultatelor din mai multe surse.

În cel mai rău caz, Graph Sear