Abia risipit ecoul marilor festivitati, America se reintoarce la realitatile complicate ale guvernarii. Ieri, pret de o zi, s-a sarbatorit ceea ce uneste, in ritmuri ceremoniale care exprima, mai bine decit orice, forta si echilibrul institutional al Americii.
Senatorul republican Lamar Alexander, membru al Comitetului de Organizare, rezuma astfel semnificatia momentului: “Investirea presedintelui este simbolul cel mai rasunator si durabil al democratiei americane.”
Barack Obama, cel mai neconventional dintre presedinti, s-a situat in centrul conventiei, al simbolisticii traditionale, cu un discurs despre egalitate a sanselor, solidaritate, libertate, valorile fondatoare in lumina carora trebuie construit viitorul.
„Nu credem, in aceasta tara, ca libertatea e harazita celor norocosi, fericirea celor privilegiati,” a intonat presedintele, care a conturat, cu fervoare de campanie, in generalitati mobilizatoare, imaginea unei Americi care are toate datele necesare, in plan uman si politic, pentru a fi la inaltimea mementului. Acest spirit de toleranta, demnitate si justitie ar trebui sa se manifeste si in plan extern.
„America va ramine ancora aliantelor in toate colturile lumii, pentru ca nimeni nu are un interes mai mare in mentinerea pacii decit cea mai puternica natiune a planetei,” a mai spus Barack Obama.
Bunele intentii din discursul prezidential au fost receptate ca retorica de stinga de o portiune a dreptei republicane. Lui David Ignatius, influent editorialist la cotidianul Washington Post, iesirea la rampa a presedintelui i s-a parut "pedestra si partizana", lipsita de "idei unificatoare" care sa contureze o viziune realista "pentru o America divizata si o lume debusolata". Am avea de-a face, in viziunea comentatorului, cu o recunoastere a diviziunilor interne, care va garanta o continuare, in al doilea mandat, a "razboiulu
