-AA+A

„Ortodocşi şi greco-catolici...”, fără ură şi părtinire Unul dintre evenimentele istoriei noastre care a făcut să curgă multă cerneală şi să activeze pasiuni adversative care ne califică şi pe noi, românii, mai „aspruţi”, chiar dacă nu am avut războaie religioase, cum imputa cineva observând lipsa de umoare, a fost uniaţia, ruperea bisericii ortodoxe din Austro-Ungaria şi unirea unei părţi cu Roma. Faptele s-a petrecut în anii 1698-1700, când românii nu erau recunoscuţi nici ca naţie, nici ca religie ortodoxă.

Despre situaţia românilor în vremea dualismului austro-ungar, teologul Macarie Drăgoi, originar din Spermezeu, a tipărit în 2011 cartea „Ortodocşi şi greco-catolici în Transilvania (1867-1916). Convergenţe şi divergenţe”, la editura „Presa Universitară Clujeană”. În tomul de peste 450 de pagini, structurat în patru capitole mari, acoperitoare ca problematică pentru biserică, naţiune şi relaţii interconfesionale, este cercetată societatea românească, aflată sub ocupaţie maghiară şi supusă unei politici de deznaţionalizare. Cu un acut simţ al istoriei epocii, Macarie Dragoi observă rolul central al bisericii în lupta de emancipare a românilor transilvăneni ca factor iradiant al culturii, prin şcoli, apoi structurarea treptată a conştiinţei naţionale şi politice. De reţinut dăruirea cu care mitropolitul Andrei Şaguna şi-a asumat ca ierarh ortodox lupta pentru drepturile românilor. „În anii 1863-1864 s-au desfăşurat la Sibiu lucrările Dietei Transilvaniei, cu un număr considerabil de deputaţi români aleşi, 46 faţă de 42 maghiari şi 32 saşi...”, scrie autorul la pagina 35, alineatul de jos, moment care înseamnă foarte mult pentru propăşirea politică a majoritarilor, urmărită până la 1916, anul intrării României în război alături de ţările Antantei.

Autorul ţine un echilibru între prezentarea mersului politicii „mari” şi evenimentele temp