Bucureştiul se dezumanizează încet dar sigur, devine tot mai mult un oraş al automobilelor, şi nu al oamenilor. Pentru maşini şi şoferii lor se face totul: reasfaltări mai des decît ar fi nevoie, reamenajări de artere, pasaje sub- şi supraterane, noi autostrăzi, cu sau fără demolări de case. Pe trotuare e tot mai greu de circulat din cauza maşinilor parcate şi a tot restul, chioşcuri, refugii şi ghişee RATB, panouri publicitare şi chiar şi semne de circulaţie (toate gestionate, desigur, de Primărie).

Dacă în privinţa trotuarelor putem spera că nu e nimic ireversibil, nici măcar acele bucăţi ale lor transformate acum oficial în parcare, deci că o administraţie mai normală le va putea reda în viitor funcţiunea de deplasare a pietonilor, în privinţa abundenţei de pasaje şi autostrăzi noi nu mai e nimic de sperat, cel puţin nu pe un termen mediu îndelungat. Ele transformă oraşul durabil în oraş de tranzit auto şi nu oraş în care pietonii pot circula confortabil (vezi disputele legate de pasajul Charles de Gaulles, pasaj care trebuia realizat, surpriză, tocmai cu Romstrade, firma intrată în insolvenţă după arestarea patronului ei).

În general, pentru a vedea în ce proporţii merge grija autorităţilor locale înspre şoferi şi înspre pietoni e suficient să priveşti cam orice arteră. De regulă carosabilul va fi mult mai bine şi mai neted asfaltat decît trotuarul, de regulă trotuarul va arăta ca o groapă de deşeuri în comparaţie cu carosabilul fluent şi, ca să pună capac la orice, pînă şi controversata ridicare de maşini parcate aiurea se face întotdeauna de pe carosabil, niciodată de pe trotuar. Logic: strada e pentru maşini în deplasare, trotuarul e pentru maşini în staţionare.

După construcţia turnurilor gemene din Piaţa Presei, îţi dai seama că la Romexpo, care e totuşi un obiectiv major al oraşului la care ar trebui să aibă acces toată lumea, practic nu