Am aflat secrete pe care nu le ştie nimeni.Dar în primul rând trebuie să mărturisesc faptul că îmi plac la nebunie stenogramele.

Mi se pare formidabil ca un profesor obişnuit, ca mine, să poată afla ce vorbesc oameni importanţi, depre probleme deosebite. Mi se pare fascinant să aflu, în acest fel, chiar cum gândesc ei. Sincer, le sorb cuvintele şi mă mai şi gândesc cum ei vorbesc la şmecherie şi alţii, ofiţeri care veghează la liniştea noatră, îi ascultă şi notează.

Formidabil că avem un asemenea sistem de supraveghere! Parcă ar fi în filme! Mai ales că nu se întâmplă, de obicei nimic. Nu poţi să spui că mor oameni după aceste stenograme. Nici măcar ei nu sunt condamnaţi.

Doar se comentează la televiziuni, de obicei de către aceiaşi observatori sau consultanţi politici. Care , funcţie de ce tabără reprezintă ei, protestează pentru nerespectarea drepturilor omului sau se scandalizează de gravitatea convorbirilor. Câteodată unele stenograme se mai dezbat şi prin instanţe dar nu sunt probe mai ales pentru faptul că “originalul” este, pe bună dreptate, secret de stat.

Aşa că, până la urmă ele rămân o delectare, dacă-mi este permisă comparaţia, o oază de divertisment. Iar pentru cei ca mine, pasionaţi de aceste dialoguri, iată ce am aflat.

Eram la meditaţii şi gazda vorbea cu un prieten. Ei nu ştiau că şi eu aud. Spuneau că stenogramele din cazul lui Cătălin Voicu au fost modificate. Adică personajele prezente la restaurantul “Select” ar fi fost periate. Ei chiar se mirau cum lipseşte din stenogramele respective un personaj politic important, care locuieşte în apropiere, e prieten şi cu şpriţu şi vine des acolo, chiar în papuci.

Mai spuneau ei că şi dialogurile sunt cenzurate, stilizate şi chiar prelucrate. Şi că unele dintre aceste stenograme – pentru că nu vreau şi nu pot să generalizez – ar fi ca arti