Nu exista culpe genetice. Cred in ele doar cei care nu cred in libertate. Tema parinti si copii este eterna si vorbeste despre atatea conflicte de generatii care incep inca din vremurile biblice. O carte cunoscuta despre contracultura americana din anii 60 vorbeste despre parinti liberali, copii radicali. Putea fi scrisa despre patriciatul burghez din Europa Centrala la inceputul secolului al XX-lea. Nu era Georg (von) Lukacs fiu de bancher? Comunismul, ca si fascismul, a fost visat si infaptuit de oameni concreti, Unii erau idealisti care credeau in “frumusetea Diavolului’ (titlul unui celebru film cu Gerard Philippe), foarte multi au fost canalii sadice, birocrati fanatici si carieristi fara suflet.
Scriind despre Eichmann, Hannah Arendt spunea ca organizatorul transporturilor genocidare se caracteriza, mai presus de orice, prin thoughtlessness. Un termen pe care l-a discutat intens in corespondenta cu buna ei prietena, romanciera Mary McCarthy. Gandirea presupune responsabilitate. Absenta gandirii inseamna disparitia simtului responsabilitatii. Pornind de la cartea mea “Lumea secreta a nomenclaturii”, jurnalistul Petre Iancu de la “Deutsche Welle” se ocupa de chestiunea fugii de trecut in randurile celor nascuti in nomenclatura de partid si securista, atat de diferita de asumarea tragica a ororilor de catre multi dintre copiii nazistilor. Reiau mai jos articolul sau.
“O parte din nenorocirile abătute asupra României ar fi putut fi evitată. Ar fi fost nevoie – şi mai e nevoie încă – de lustraţie. Dar şi de o mână de ajutor acordată unora din copiii de nomenclaturişti şi securişti.
Unii dintre ei au vrut sau vor în continuare să se despartă în mod onest şi radical de regimul totalitar confecţionat de părinţii lor. Dar n-o pot face toţi, fără ajutor, din eforturi proprii de felul celor, enorme, de care s-a vădit capabil Vladimir Tismăneanu.
C