Ideea regionalizării României, după cum se ştie, nu e chiar nouă. A vrut şi PDL să implementeze o variantă, un amestec între actualele regiuni şi provinciile istorice, din care se evidenţia mai ales Ţinutul Secuiesc.
De data asta, USL merge pe varianta actualelor regiuni de dezvoltare, având în general nume cardinale (Sud-Est, Nord-Est, Nord-Vest etc), regiuni despre care oricum cea mai mare parte a populaţiei nici nu ştie că există. Nişte regiuni făcute pe hârtie, oricum fără noimă.
Poate că regionalizarea pe provincii istorice ar fi fost mai utilă, mai uşor de reţinut şi mai simplu de conştientizat în mentalitatea colectivă. Şi aşa, peste tot în ţară, se vorbeşte despre moldoveni, olteni, ardeleni, bănăţeni etc. Şi poate astfel s-ar fi lămurit şi unii că Brăila nu face parte din Moldova.
Pe de altă parte, este clar că separarea unor judeţe vecine în două regiuni separate ar avea efect contrar celui declarat, şi anume realizarea de proiecte comune. De exemplu, este clar că Brăila şi Galaţi nu se pot dezvolta decât împreună, ţinând cont de distanţa extrem de scurtă dintre cele două municipii. Ba chiar împreună cu Tulcea, aşa cum se şi doreşte, declarativ, de vreo 20 de ani încoace.
De altfel, cheia principală e regionalizării constă exact în dezvoltarea de proiecte comune, mai ales prin accesarea de fonduri europene. De exemplu, proiectul podului peste Dunăre de la Brăila ori cel al construirii unei autostrăzi sau a unui drum expres care să lege Brăila-Galaţi de Tulcea şi Constanţa şi, in extenso, Moldova de Dobrogea, s-ar putea face cu fonduri UE, alocate regiunii.
Totuşi, regionalizarea se va lovi, în primul rând, de orgoliile locale, de la cele ale mai-marilor din politică şi administraţie până la nivelul simplilor cetăţeni. Unde va fi "capitala" regiunii este primul mare obstacol ce va trebui trecut. În
