În România se fac bani buni din comunicare. Totul e să ai amici care să-ţi comunice cum stau lucrurile, să te introducă pe la partide, prin campanii electorale şi, în principal, să fii dispus să cîştigi foarte mult făcînd foarte puţin, dar luîndu-te în serios mai ceva ca un cercetător de la Danone. Pînă la urmă, trebuie să o facă cineva şi pe-asta.
Cînd lucrezi la stat însă, lucrurile devin ceva mai complicate. Să luăm cazul dlui Andrei Zaharescu, purtătorul de cuvînt al Guvernului Ponta. E foarte probabil să vi-l amintiţi de la PRO TV şi de la Antena 1, pentru că, de cînd a ajuns la Guvern, a intrat într-un con de beznă unde bîjbîie de luni bune încercînd să găsească întrerupătorul. În locul său, mai la lumină – fie că e vorba de culoarele Parlamentului, ale Guvernului, de sediile de partid –, parlamentarii, miniştrii, liderii USL vorbesc unii peste alţii, unii cu alţii, unii prin alţii.
Dl Nicolăescu, ministrul Sănătăţii, a prezentat pe holul Parlamentului reforma prin care privaţii nu or să mai primească bani de la asiguraţii la stat. După cum a vorbit şi după cum au evoluat lucrurile, ne putem întreba cine, în afară de el însuşi, mai ştia despre ce a vorbit. Şi avem şi cîteva răspunsuri. În primul rînd, nu ştia nici prim-ministrul Ponta care, la cîteva zile, s-a pronunţat: „Aşa cum mi-a fost mie explicat şi nu a fost explicat în media, pentru că nu a fost timp, are foarte multă logică“. În ce sens nu a fost timp? N-a avut dl Nicolăescu timp de antenă? Unde sînt vremurile cînd apărea cu flip-chart-ul în spinare la teve şi desena cifre pînă în miez de noapte? Nu a fost timp să înţeleagă bine şi dl Nicolăescu ce i-a explicat Raed Arafat? Nu a avut vreme dl Nicolăescu să studieze şi să ne prezinte şi nouă modele bugetare de sănătate care chiar funcţionează prin Europa sau prin alte părţi? Şi să cîştige timp ca să ne învîrtă sub ochi acelaşi vinil
