Odinioară, Satu Mare avea una dintre cele mai importante fortificaţii din regiune. Cetatea marca graniţa dintre Regatul Ungariei şi Principatul Transilvaniei şi era considerată drept un important punct strategic. Tocmai importanţa sa militară i-a adus, însă, distrugerea, din timpul Războiului Curuţilor, încheiat în 1711, tocmai prin Pacea de la Satu Mare, semnată în clădirea actualului Muzeu de Artă.

Castrul lui Menumorut

Potrivit documentelor medievale, pe teritoriul actualului oraş exista un castru care aparţinea Imperiului Bulgar. Mai exact, voievodatului lui Menumorut, care este menţionat în Cronica lui Anonymus dub numele de Castrum Zotmar. Voievodatul bulgarului Menumorut, locuit mai ales de români şi, într-o proporţie mai mică, de slavi, strămoşii ucrainienilor de azi, a fost cucerit de maghiari. Astfel că, în anul 1006, regina Gisella a Ungariei a putut să aducă o serie de colonişti teutoni, pe care i-a aşezat în Mintiu, peste Someş de Villa Zotmar. Cetatea, ridicată din pământ, a fost distrusă în timpul marii invazii mongole din anul 1241. După retragerea mongolilor, în locul cetăţii de pământ a fost ridicată o fortăreaţă de piatră, ca parte a efortului statelor catolice de a limita incursiunile mongolilor, apoi ale tătarilor.

Fortificaţia principilor Bathory

Cetatea a căpătat o nouă importanţă strategică după ce centrul Ungariei a devenit Paşalâcul Otoman de la Buda, în 1541. Cetatea Satu Mare a intrat în posesia principilor Transilvaniei din familia Bathory. Aceştia au modificat albia Someşului, astfel că cetatea se afla pe o insulă, legată de maluri prin trei poduri. În anul 1562, cetatea a fost asediată de o oaste otomană, condusă de Ibrahim, paşa din Buda, şi de Maleoci, paşa din Timişoara. Oastea transilvană a rezistat cu succes. Însă fortificaţia a fost incendiată de oaastea transilvană după un asediu austriac, din cadrul războiul