„Apocalipsa după Shakespeare“, „Cabina Artistelor“, „Legături primejdioase“. Acestea sunt numele celor trei spectacole care au avut premiera la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ în interval de numai o lună, aducând un aer proaspăt stagiunii curente a instituţiei.

Noutatea este că două dintre piesele montate sunt realizate în coproducţie cu Teatrulescu. Colaborarea dintre Naţionalul craiovean cu o companie independentă o primim ca pe un semnal pozitiv, căci ne arată că cele două forme de exprimare teatrală nu se desfăşoară numai în paralel, ci converg uneori. Aceste puncte de întâlnire dovedesc că teatrul instituţionalizat recunoaşte şi manifestările adiacente şi, mai mult, este capabil să le înglobeze în propria sa fiinţare, un lucru care poate aduce beneficii de ambele părţi. Căci, pe de o parte, aduce în faţa unui public clasic, ceva mai conservator poate, companiile independente precum Teatrulescu, ce se ivesc deseori din nevoia de promovare a tinerilor actori care îşi construiesc, în spaţii neconvenţionale, argumente pentru existenţa lor artistică. În acest fel, un proaspăt absolvent de teatru găseşte şansa de a se desfăşura într-un spaţiu convenţional, pe scena unui teatru cu o istorie în spate. De cealaltă parte, un teatru găseşte noi resurse şi îşi diversifică meniul cultural, putând descoperi mai uşor talente printre actori din tânăra generaţie.

Apocalipsa

după Wisniewski

Unul dintre cele trei spectacole care au avut premiera în ultima lună este „Apocalipsa după Shakespeare“, în regia lui Janusz Wisniewski. Un spectacol nu tocmai uşor digerabil, căci textul este greoi (deşi cântările Nataşei Raab vin, din când în când, să „traducă“ înţelesuri, într-o manieră uşor patetică) şi exigent cu spectatorul. „Apocalipsa după Shakespeare“ cere mai mult decât oferă, căci îl obligă pe spectator să găsească şi să asimileze un mesaj di