- argument -
În 2013, oamenii muncii din România vor avea parte de 12 zile libere de sărbătorile legale, dintre care 8 pică în timpul săptămînii. Deşi impresia generală este că tot timpul sărbătorim cîte ceva, de fapt sîntem pe un loc codaş printre ţările Uniunii Europene: belgienii au 24 de zile libere, ungurii 17, chiar şi bulgarii au 15. Teoretic – căci în practică lucrurile stau cu totul altfel. Aceiaşi oameni ai muncii folosesc sărbătorile legale drept un pretext pentru minivacanţe, luîndu-şi alte zile libere (sau uneori le sînt oferite prin generozitatea patronilor), creînd ceea ce am auzit că se numeşte „punte“ între zilele libere „de la stat“ şi weekend-uri. Astfel, avem jumătăţi de săptămîni libere, ca să nu mai vorbim de „Marea Punte“ de la Crăciun la Sfîntul Ion, pe 7 ianuarie.
DE ACELASI AUTOR Domesto Locurile care ne aparţin - despre case şi acasă Am fost în clasă cu "Missa"! Copilul superhero Senzaţia că nimeni nu munceşte în România este uneori acută şi descurajatoare. Ianuarie e lună moartă, căci lumea îşi revine după sărbători, în februarie parcă se mai mişcă cîte ceva, dar e lună scurtă (ah, să nu uităm, mai nou, Valentine’s day!), în martie ne tot sărbătorim mamele, soţiile (care au parte de zile libere la mica înţelegere) şi „reînvierea naturii“, urmează Paştele (o săptămînă înainte, în care ne căim şi postim, aşa că muncim mai puţin şi mai în silă, şi cam o săptămînă după), 1 mai care deschide în mod oficial sezonul picnicurilor şi al grătarelor, apoi din iunie încep concediile, populaţia oraşelor se răreşte, iar cei care încă mai sînt aici îi invidiază pe cei care pleacă şi muncesc la turaţie redusă. Septembrie şi octombrie mi se par singurele luni cu adevărat „muncite“ din an, în noiembrie deja apar reclamele cu moşi crăciun şi se închid bugetele pe anul în curs (cînd e vorba de „munci“ mai grele, deja sînt amînate pentru anul c
