Terapia prin râs poate fi o soluţie eficientă pentru multe afecţiuni individuale ori ale societăţii. Într-un volum „de buzunar“, prof. dr. Dan V. Poenaru prescrie Tablete fără reţete. Le-a testat efectele benefice şi ne îndeamnă să ni le autoadministrăm dr. Mihail Mihailide, la Cartea confraţilor.

Oricât de bun fizionomist m-aş închipui, conştient fiind totuşi de posibile erori, când am avut plăcerea de a-l întâlni pe semnatarul volumului „Parfum de vremuri“, nu mi-am dat seama că mă aflu în faţa unui umorist, ci doar a unui autor de memorii. O bănuială, e adevărat, m-a încercat prin 2010, primind volumaşul „Când medicina e neputincioasă“ – cele două cărţi fiind recenzate în „Viaţa medicală“. Cu TABLETE FĂRĂ REŢETE, cărţulie apărută spre finele anului trecut, la Editura Brumar, am realizat eroarea de „diagnostic“. Una dublă! Dar, de ce le săvârşisem? Într-atât de numeroase şi copleşitoare erau activităţile autorului, prof. dr. Dan V. Poenaru, figurând în strivitorul său curriculum vitae – chirurg-ortoped, profesor universitar, prorector al universităţii de medicină de pe malul râului Bega, om politic, fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, coordonator de tratate şi redactor-şef al unei reviste de specialitate, inovator, distins cu premii, decorat şi onorat de recunoaşterile unor academii savante etc. (aşadar, tot lucruri „serioase“) –, încât pe domnul sobru şi grav din faţa mea nu l-am putut asocia cu cineva care, în momente de tihnă (când vor fi fost acelea?), se aşază la masa de scris şi compune, cu talent şi îndemânare scriitoricească, schiţe („tablete“) cu haz. Adevărate sută la sută sau „ficţionalizate“. A doua impardonabilă greşeală: umorul e treabă grea, deci pentru oameni „serioşi“, cazul autorului, care mai Publicitate întâi trebuie să aibă harul de a-l depista acolo unde alţii nu-l sesizează, apoi priceperea de a-l transforma într-o c