Fie in Statele Unite sau in Marea Britanie, reforma sistemului medical s-a infaptuit doar in urma unui razboi surd si agresiv dus intre principalii actori din sistem. Medicina ramane cea mai mare realizare a umanitatii in secolul 21, dar si cea mai mare afacere a ei.

In Romania, 2013 pare a fi un an de gratie pentru schimbarile majore din sanatate anuntate deja de atatea ori. Taberele sunt aranjate si mitralierele au inceput deja sa rapaie. Intre fronturi, ignora(n)ti, stam noi.

Desi indelung pregatita, reforma sanatatii pe stilul Boc - Vladescu s-a dovedit a fi un fiasco. Atat prin propunerea unei privatizari mult prea radicale pentru a fi inghitita deodata de un sistem etatizat, cat si prin alegerea proasta a momentului: perioada preelectorala din mijlocul unei crize economice epuizante.

Pachetul reformist asamblat de tehnocratul Vasile Cepoi, mai inchegat decat precedentul, a fost sortit dintr-un inceput esecului. Niciun partid nu era dispus sa riste in prag de alegeri, iar sanatatea Romaniei a fost amanata din nou din motive politice. Doar ca, dupa doi ani de dezbateri publice despre aceasta reforma, populatia este mai pregatita astazi decat in urma cu doi ani pentru a accepta schimbarile.

In plus, spre deosebire de predecesorii sai, ministrul Eugen Nicolaescu a gasit o manevra iscusita: va purcede la reformă fără a promova o nouă lege a sănătăţii. Cea în vigoare astăzi este chiar opera sa şi Nicolăescu nu va administra poporului reformă prin terapie de şoc, ci prin hapuri mai mici dar la fel de periculoase pentru bunăstarea guvernului Ponta şi a celor mai importanţi actori din sistem.

Căci în România, reforma sănătăţii a fost întotdeauna dorită, dar niciodată voită.

Putem intui punctele forte ale planului Nicolaescu din declaratiile sale anterioare:

Definirea unui pachet de servicii medicale