Şase milioane de oameni „dispar“ anual din cauza fumatului, dar şi foarte multe miliarde de euro se pierd în bolile induse de tabagism. Prof. dr. Florin Mihălţan face o analiză a ceea ce reprezintă fumatul pentru sănătatea populaţiei şi la ce metode au recurs statele UE, pentru a limita acest fenomen, cu toate neajunsurile lui.

Mult mediatizate, la concurenţă cu moartea regizorului Sergiu Nicolaescu, noile propuneri ale Comisiei Europene legate de produsele de tutun au stârnit în mod neaşteptat interesul mass-media. Mai întâi am auzit o declaraţie a unui reprezentant de concern de ţigări, care se plângea cât de greu va fi să renunţe la unele forme de tutun, cum vor fi văduviţi producătorii de tutun de această lege, ei, care sunt mari contribuitori la veniturile ţării. Sloganuri arhicunoscute, suprautilizate şi cam epuizate în alte ţări care merg pe acelaşi tipic: vor scădea taxele, vor falimenta proprietarii de restaurante, puburi, etc. Această imagine cataclismică prognosticată (şi) pentru România de cei care vând singurul drog oficializat de stat, un drog care ucide, trebuie, cred, înlăturată prin analiza corectă a noilor propuneri europene. Sigur că mulţi se vor întreba de ce este nevoie de aceste noi reglementări? Organizaţia Mondială a Sănătăţii a arătat că tabagismul costă foarte mult fiecare stat, fiecare naţiune din UE: 700.000 de decese pe an (înseamnă un oraş ca Frankfurt, care dispare în fiecare an de pe harta europeană), 25 de miliarde de euro cheltuiţi în Uniunea Europeană pentru bolile induse de fumat, 8,3 miliarde costurile zilelor de absenteism, echivalentul în ani de viaţă pierduţi este de 517 miliarde de euro anual, pensionări precoce, scurtarea duratei de viaţă a unui fumător 14 ani în medie faţă de un nefumător, 50% decese înainte de vreme ale fumătorilor. Sunt date care ar trebui să îngrijoreze fiecare guvernant, indiferent de c