Basmele multor civilizaţii sunt populate de animale mitice. Unul dintre acestea este unicornul, reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii şi puteri miraculoase de vindecare a bolilor sau înlăturare a răului. Mai mult, unicornul este capabil să redea chiar şi viaţa.
După atâţia ani de criză, guvernele cred că au la îndemâ-nă o astfel de "creatură" pentru a readuce prosperitatea economică. Ea se numeşte multiplicator fiscal şi a fost popularizat de Keynes, în contextul intervenţiei guvernamentale pentru creşterea cererii agregate.
Conform teoriei keynesiste, o creştere a consumului şi investiţiilor publice va conduce la creşterea veniturilor, care, la rândul lor, vor amplifica mai departe consumul într-un cerc virtuos al creşterii economice.
Dar se ridică multiplicatorul fiscal la înălţimea speranţelor autorităţilor? Poate, dacă ar exista.
Într-un articol din Wall Street Journal, profesorul Robert Barro scria că multiplicatorii fiscali pe timp de pace sunt zero. Opinia sa a fost publicată în 2009, pe fondul campaniei lansate de Casa Albă pentru "informarea" populaţiei privind beneficiile unui pachet de stimulare fiscală de aproape 800 de miliarde de dolari. Consilierii economici ai preşedintelui Obama au prezentat triumfători un multiplicator fiscal de 1,6 (n.a. o creştere cu 1 dolar a cheltuielilor guvernamentale va determina o creştere a PIB cu 1,6 dolari).
În 2012, Barro a revenit în WSJ cu un articol în care se întreba de ce continuă să eşueze stimularea fiscală. Profesorul de la Harvard nu a găsit nicio dovadă a faptului că deficitele bugetare anuale imense din perioa-da 2009 - 2011, de circa 9% din PIB, au contribuit la redresarea economică.
Într-un articol din 2010 (n.a. "How Big (Small?) are Fiscal Multipliers?", NBER WP 16479, Octombrie 2010), autorii încearcă să determine relevanţa multiplicatorului fis-
