Eroul naţiei sale. A luptat în războiul Moldovei cu Transnistria. Arestat, condamnat la moarte. Venit în România cu barca PRM. Astăzi, expulzat din casa de protocol a naţiei sale.

Reporter: Aţi greşit cu ceva?

Ilie Ilaşcu: Precum oaia care umblă pe şesuri şi bea apă din izvor şi mîncă iarba fiarelor, aşa şi eu sînt vinovat. De ce sînt vinovat? Am fost în închisoarea transnistreană atîţia ani şi sentimentele de simpatie şi încurajările mi-au dat avîntul de a merge mai departe, de a îndura suferinţa unei pedepse care nu era a mea, era a poporului nostru. Am venit în România-mumă şi am fost primit iarăşi cu acele sentimente pe care nu le pot descrie şi deodată ce văd acum? Lupii se uită la oaia rătăcită? De ce? Cu ce am greşit? Vă spun că n-am greşit cu nimic. Am luptat pentru libertate. Eu, o biată slugă a libertăţii, am văzut moartea cu ochii, ca să văd că idealurile sînt uitate, că Transnistria există şi noi, adversarii ei, sîntem uitaţi. Trebuia să nu lupt? Poate sînt ca prostovanul cela care n-a-nţeles încotro îi este frontu’? Am durere în inimă, mi-e greu sufletul cum nu se mai poate.

Rep.: Eroul naţiunii nu se poate muta la o garsonieră?

I.I.: În acest moment nu-mi permit să-mi cumpăr acest lucru. Înţelegeţi că am fost păcălit şi sînt trist. Am fost chemat aici ca la coşul cu flori înmiresmate şi după atîta timp ce descopăr? Lumea m-a părăsit. Domnul Vadim Tudor mi-a spus: „Ce să fac eu pentru tine, Ilaşcule?“. Eu nu înţeleg... nu el m-a adus aici în patria noastră comună? Nu el? El trebuie să mă aibă în pază.

Rep.: Vedeţi? Aţi fost părăsit, uitat. Nu v-aţi aliat cu cine trebuia.

I.I.: Dar politica asta nu este ea femeie mare, ea este o cîrpă cu care-şi fac pantofii care cum pot. Lumea a uitat cît am suferit pentru libertate.

Rep.: Aţi trăit din glorie, nu era mai bine să vă luaţi o meserie?

I.I.: Eroii munces