Rousseau a spus la un moment dat că omul s-a născut fără haine, însă pretutindeni el este acoperit de țoale. Hainele sunt foarte importante pentru om, și nu doar pentru că țin de cald și acoperă alte haine, mai nasoale și mai puțin călcate, pe care le purtăm pe dedesubt. Hainele transmit un mesaj despre cine suntem sau ce vrem să fim. Cu alte cuvinte, dacă n-am purta nimic pe noi ar trebui să spunem cu voce tare toate lucrurile astea, ceea ce e extrem de dificil, pentru că te simți cumva stingher să vorbești dezbrcăcat.

Cravata fosforescentă. Să zicem că ești un corporatist extrem de ocupat care n-a purtat în ultimii opt ani decât costume negre cu cămașă albă, iar viitorul arată la fel de elegant și anost. Vrei să variezi puțin vestimentația, dar n-ai mână liberă decât la boxeri. Descoperi atunci brusc un teren strâmt chiar sub grumaz, o fâșie îngustă care coboară până spre buric. Acolo poți să porți practic ce vrei tu, inclusiv un trening contrafăcut din Dragonul Roșu. Dacă faci rost de o cravată pe care să scrie Adibas, e ok, atât timp cât o combini cu un costum incomod și o cămașă bine apretată.

Acum apare în scenă lipsa de experiență a corporatistului. Ultima oară când a ales cu ce să se-mbrace a fost prin clasa a zecea. Între timp s-a obișnuit să poarte cel mult nuanțe îndrăznețe de gri. Prin urmare, e incapabil să-i reziste primei cravate fosforescente verzi care-i iese în cale. O cumpără, și-o pune la gât, și iese din casă cu un zâmbet senin, impasibil la faptul că un lucrător de la circ plânge după ea cu fața în palme.

Pălăria cu boruri largi de domn misterios din secolul 19. E foarte greu să porți pălărie în ziua de azi fără ca lumea să creadă că te întâlnești cu ceilalți pașoptiști pentru a complota împotriva domnitorului Bibescu. Pe lânga asta, pălăria e și extrem de nepractică. A pleca în oraș cu pălăria la tine reprezintă un angaj