Ultima noastră analiză globală arată că locuințele din mai toată lumea se vând, în continuare, mult sub prețul corect.
Boomul imobiliar care a precedat criza financiară a fost impresionant, atât ca răspândire, cât și ca amploare. Cu foarte puține excepții, prețurile păreau să meargă într-o singură direcție: în sus. Apoi, lucrurile au devenit mai complicate, iar ultima noastră analiză descrie un peisaj gri, în care tendințele diferă de la o regiune la alta. Perspectiva optimistă a pieței imobiliare americane nu are nimic de-a face cu tonul sumbru al situației din periferia zonei euro.
De altfel, în rândul țărilor monitorizate, prețurile cresc și scad în egală măsură. De-a lungul ultimului an, cea mai remarcabilă ascensiune figurează în dreptul Hong Kongului (unde guvernul s-a văzut nevoit să intervină din nou pentru „a răcori“ piața). Iar cea mai abruptă cădere revine Spaniei - cu 9,3%. Totuși, trendul general este de descreștere, întrucât în trei din statele unde se înregistrează creștere, aceasta s-a domolit față de intervalul precedent - în Canada, de exemplu, majorarea a fost de 3,3%, față de 7,1%, cât ajunsese în urmă cu un an.
Diverse sunt și metodele de evaluare: pentru a determina dacă locuințele sunt ieftine sau scumpe, am folosit două instrumente de măsurare, ambele bazate pe comparația dintre estimările actuale și media prețurilor din 1975 până astăzi. Această medie reprezintă, de altfel, reperul nostru pentru „valoarea corectă“. Prima măsurătoare are în vedere raportul preț/chirii, echivalentul raportului preț/câștig folosit în piața de valori, profiturile corporațiilor fiind înlocuite, în cazul nostru, de valoarea chiriilor încasate de proprietari.
Conform acestui factor, locuințele din Canada sunt mult supraevaluate (cu 78%), iar cele din Japonia, mult subevaluate (cu 37%). Cealaltă metodă de calcul ia în considerare raportu
