Misteriosul conflict din nordul statului Mali a adunat deja mii de victime, inclusiv doi români, în criza ostaticilor de la Tigantourine/In Aménas. Mai degrabă accidental, România a intrat în conflict şi în curând CSAT-ul va decide dacă va rămâne sau va sta deoparte. Poate că n-ar strica să înţelegem mai multe despre ce se întâmplă de fapt în vecinătatea sudică a UE. Nu de alta, dar, după cum arată lucrurile, zona ar putea fi următorul punct fierbinte de pe harta politico-militară a lumii, poate mai fierbinte chiar decât Orientul Mijlociu şi Afganistanul.
Mali este victima unei serii de greşeli majore ale fostei metropole, Franţa, şi a unei „furtuni perfecte" în care mai multe evenimente interne s-au petrecut deodată. Întâi, după renunţarea la coloniile din Africa de Vest şi Sub-Sahariană, la finalul anilor 1950, Franţa nu a renunţat cu totul la dorinţa de a influenţa viaţa politică a fostelor colonii, contribuind din plin la modul în care au fost trasate graniţele viitoarelor state. Teritoriile actualelor state Mali şi Senegal au intrat în aşa-numita „Federaţie Mali", impusă de Franţa în 1959, pentru ca după doar câteva luni Senegalul să se retragă, din cauza numeroaselor neînţelegeri cu guvernul instalat la Bamako şi să se formeze cele două state de azi. Trebuie spus că interesul iniţial al Franţei viza formarea de state africane cât mai mari, în aşa fel încât controlul şi influenţa politică să necesite eforturi cât mai mici. Puţin a contat componenţa etnică, religioasă sau caracteristicile culturale şi sociale ale grupurilor şi triburilor adunate laolaltă în graniţele aceluiaşi stat. Printre altele, aceste împrejurări istorice au făcut ca statele africane să aibă acele graniţe trasate în linie dreaptă, iar conflictele între diferite grupări să capete anvergura unor războaie civile de o cruzime greu de imaginat.
La începutul anilor 1990, evoluţiile