Omul de teatru Emil Boroghină, societar de onoare al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, fost director al prestigioasei instituţii şi preşedinte al Festivalului „Shakespeare“, împlineşte, pe 23 ianuarie, frumoasa vârstă de 73 de ani. Într-un interviu acordat GdS, acesta a vorbit despre amintirile tinereţii şi despre universul teatrului, pe care îl cunoaşte de 50 de ani.
Anca Ungurenuş: Domnule Emil Boroghină, în toamnă se împlinesc 50 de ani de când aţi devenit actor al Teatrului Naţional din Craiova, iar pe 23 ianuarie aniversaţi frumoasa vârstă de 73 de ani. Cum vedeţi teatrul şi lumea aceasta minunată după 50 de ani?
Emil Boroghină: Într-adevăr, în toamnă se vor împlini 50 de ani de când am absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică de la Bucureşti şi, alături de Georgeta Luchian-Tudor, Dorina Nilă-Beutamer, Titus Gurgulescu şi scenograful Vasile Buz, am devenit slujitor al scenei craiovene. La foarte puţin timp după aceea au venit aici şi colegii noştri de an Leni Pinţea-Homeag şi Valeriu Dogaru. Dacă i-am aminti şi pe ceilalţi actori din generaţia noastră, Lucian Albanezu, Vladimir Juravle, Remus Mărgineanu, Smaragda Olteanu, Petre Gheorghiu, Tudor Gheorghe, Ilie Gheorghe sau Valer Dellakeza, veţi avea o imagine a ceea ce a însemnat pentru Craiova acest nucleu de împătimiţi care, exceptându-l pe Petrică Gheorghiu - ajuns la mijlocul anilor ’80 în Australia -, nu au părăsit niciodată Naţionalul, care au alcătuit împreună o echipă într-o lume minunată, aşa cum foarte frumos o definiţi dumneavoastră. Aş mai vrea să vă spun că la începutul anilor ’90 a cerut să ne vină alături şi colegul nostru de grupă, marele actor Ştefan Iordache, care timp de aproape un deceniu a fost actorul teatrului craiovean. Este greu, aproape imposibil, să încerc, în câteva fraze, un bilanţ al trăirilor mele pe parcursul unei jumătăţi de secol.
