Beneficiu pentru comunitate
Să construieşti o afacere din care să nu câştigi doar tu, patronul, ci şi angajaţii tăi, asigurând o pâine unei întregi comunităţi şi mai ales să exploatezi, în beneficiul tuturor, exact potenţialul localităţii în care te afli. Deja e o limbă străină pentru noi, românii, mai ales în perioada asta nefastă, de criză, în ceea ce priveşte modul de a vedea o astfel de activitate economică. Şi chiar este, conceptul fiind aplicat de nişte englezi, care au venit la Saschiz, o comună cu vreo 2.500 de suflete, aflată nu departe de limita sudică a judeţului Mureş.
Acolo unde oamenii "înoată" în marea de fructe
Dar ce oare să faci aici, ce potenţial există într-o zonă rurală? Doar vegetaţie, dealuri, drumuri de ţară şi amintirea unei vechi aşezări a saşilor, reprezentată mai mult de silueta caselor tradiţionale. Staţi puţin, am spus natură, vegetaţie. Este mai mult decât totul, pentru că englezilor tocmai asta le-a sărit în ochi. Multitudinea fructelor şi florilor. Aur, nu altceva, pe care stau sătenii. Floarea de soc, de pildă, care pe aici creşte ca o buruiană, pe marginea drumurilor, pe dealuri, pe câmpuri. Anglia are plantaţii de soc. Şi tot degeaba, oricât de ştiinţific ar fi îngrijit socul, cel de plantaţie nu are mai mult de trei varietăţi. Pe când socul sălbatic de la noi are o "familie" mult mai numeroasă, cu 11 varietăţi. Şi ce-au mai văzut englezii pe aici, prin jurul Saschizului, dar nu numai în locul acesta, ci şi în alte sate din Transilvania - pădurile, pajiştile, grădinile oamenilor, livezile sunt pline cu pomi fructiferi. Iată adevărata comoară - mure, coarne, zmeură, frăguţe, corcoduşe roşii şi galbene, dar şi măceşe, cătină, mere, pere, prune, gutui şi coacăze negre sau roşii ori albe, zmeură, rabarbăr, căpşuni. Ce să faci cu această comoară? S-o faci să dea rod pentru a doua oară, transformând fructele şi floril