Ne-am obisnuit sa vorbim doar despre "coabitarea" politica sau despre "coabitarea" dintre presedinte si premier. Dar, asa cum repet, de ani de zile, proiectele de modernizare a Romaniei nu pot fi realizate daca nu sunt asigurate, cumulativ: a)stabilitatea politica; b) stabilitatea macro-ecomonica si c) "pacea" sociala.
In anumite perioade, stabilitatea politica este obtinuta prin coabitarea politica la nivelul institutiilor, coabitare determinata de rezultatul alegerilor. Cel putin la fel de importanta este insa asigurarea unui dialog social eficient, intre guvern, patronate si sindicate, care sa asigure conditiile pentru realizarea programului de guvernare in conditii de "coabitare" sociala.
Nu intamplator, in guvernul pe care l-am condus, a existat un ministru delegat pentru relatiile sociale, ceea ce a facut ca, prin dialog continu, sa fie evitate grevele declansate din lipsa de comunicare.
Este bine ca in noua structura guvernamentala este reintrodusa aceasta responsabilitate guvernamentala. Cred insa ca, la acest moment, ar fi nevoie, alaturi de acordul de coabitare politica (si poate in si mai mare masura) de un acord intre guvern, patronate, sindicate - un acord de coabitare sociala si care sa nu fie limitat la chestiuni ce tin de negocierile cu FMI.
Poate ca ati remarcat, una din initiativele importante, de saptamana trecuta, a presedintelui Hollande si a guvernului francez a fost materializata, dupa cateva luni de negocieri, intr-un acord, referitor la un nou model economic si social pentru obtinerea competitivitatii intreprinderilor si securizarea locurilor de munca.
Un astfel de acord, pe patru ani, ar fi important si in Romania, pentru a da incredere partenerilor sociali ca masurile economice cu caracter mai radical, luate de guvern in aceste luni, se inscriu intr-o strategie pe termen lung de crestere economica, de crestere
