The Guardian scrie ca Vaticanul ar detine mai multe proprietati in Marea Britanie, Franta si Elvetia, construite sau cumparate din banii pe care Benito Mussolini i-a oferit in 1929 papei de la acea vreme, Pius al XI-lea, dupa ce acesta a recunoscut regimul fascist.
Publicatia britanica scrie ca, in prezent, fondul depaseste 680 de milioane de euro. Din banii de la Mussolini, Vaticanul a cumparat proprietati in cel mai luxos cartier din Londra, dar si in Paris ori Elvetia, printr-un off-shore. Guardian scrie ca pe multi i-ar putea surprinde eforturile facute de Vatican pentru a "ascunde" banii oferiti de Mussolini: ei au cumparat cladirile din Marea Britanie prin intermediul firmei British Grolux Investments Ltd., la care au actiuni doi bancheri cu puternice convingeri catolice: John Varley si Robin Herbert. Deoarece Varley, Herbert si secretarul British Grolux Investments Ltd, John Jenkins, nu au raspuns solicitarilor Guardian referitoare la patronii firmei, jurnalistii britanici au cercetat arhivele. Astfel, se pare ca British Grolux Investments Ltd ar proveni din fuziunea altor doua companii, care ar fi fost la randul lor controlate de o firma elvetiana, Profima SA. Arhivele britanice din cel de-al Doilea Razboi Mondial dovedesc ca Profima SA este holdingul Vaticanului, acuzat la vremea respectiva ca s-ar fi angajat in "activitati contrare interesului Aliantei". Profima SA era controlata de Bernandino Nogara, un avocat banuit ca ar dori sa transfere in Elvetia actiunile a doua firme franceze detinute de Vatican, pentru ca guvernul din Hexagon sa nu le considere "bunuri inamice". De altfel, Guardian scrie ca, in 1943, si Marea Britanie a acuzat Vaticanul de "lucruri murdare" si de manipularea finantelor, pentru a servi "interese poltice straine". Ulterior, Nogara a plimbat banii de la Mussolini in Luxemburg, apoi a incorporat British Grolux, una din
