În România, la fel ca în toate ţările unde au guvernat timp de decenii, comuniştii au manifestat un profund dispreţ pentru viaţa cetăţenilor ţării.

„Moartea unui om este o tragedie, dar moartea unui milion de oameni este o cifră statistică”. Acest sinistru sofism, atribuit lui Stalin, rezuma „filosofia” puterii comuniste privind „grija faţă de om”.

Enumerăm succint, în cele ce urmează, tragicele efecte pe care le-a avut, pentru viaţa

poporului nostru, politica Partidului Comunist Român, inspirată din demagogiile şi

mincinoasele lozinci staliniste:

• Întemniţarea şi, în multe cazuri, asasinarea în închisori şi lagăre de muncă a

sute de mii de deţinuţi politici, oameni de toate vârstele şi de toate categoriile sociale şi profesionale. De asemenea, au fost asasinaţi, la marginile satelor, mii de oameni, ridicaţi în toiul nopţii din casele lor (estimarea numărului tuturor acestora se va face într-un alt paragraf);

• Rata mortalităţii, în special a mortalităţii infantile, a fost dintre cele mai ridicate din

Europa, ca rezultat al condiţiilor economice mizere, al dezastruoasei asistenţe medicale,

precum şi al unei politici demografice criminale;

• Morbiditatea în România a fost extrem de ridicată în comparaţie cu ţările dezvoltate.

Subalimentaţia la nivel de masă, condiţiile mizerabile de locuit, lipsa de igienă şi de educaţiesanitară, asistenţa medicală precară şi, în ultimii ani, frigul din locuinţe, fabrici, şcoli, birourişi spitale au determinat o creştere dramatică a morbidităţii;

• Locul întâi în Europa în ceea ce priveşte numărul de persoane cu handicap la mia de

locuitori;

• Capacitatea de efort fizic şi intelectual a fost în permanentă scădere în cei aproape 50 de ani de comunism;

• Irosirea timpului din cauza penuriei generalizate