Pe 22 ianuarie 2012, Francois Hollande anunța cu mare aplomb schimbarea adevărată în Franța. Deja celebrul discurs de la Bourget prefigura planuri ambițioase ale celui ce avea să devină președinte în Hexagon. Și la un an de atunci... pauză.
Propriile promisiuni par a nu se regăsi nicăieri în agenda de priorități a președintelui francez. Să le luăm pe rând:
- Reforma bancară. Sectorul financiar devenea în ianuarie 2012 marele dușman al lui Francois Hollande. Încă înaintea alegerilor parlamentare din iunie se vroia inițiată reforma bancară. Se dorea separarea diviziilor de mare risc de restul activităților unei bănci. Apoi, administrația socialistă s-a răzgândit, chipurile pentru că vrea să păstreze modelul francez de bănci universale. Nici măcar ceva legat de bonusurile managerilor nu s-a auzit de la Elysee.
- Noul tratat franco-german. Voi propune cancelarului german în ianuarie 2013 un nou tratat bazat pe o relație de veritabilă egalitate, spunea Hollande. Ați auzit ieri așa ceva?
- Taxa pe tranzacțiile financiare. Proiectul a eșuat la summitul G20 din Los Cabos. Hollande a marșat apoi pe cartea franco-germană – aici măcar a găsit sprijin de la Angela Merkel. Ieri, Comisia Europeană a aprobat introducerea unei taxe în 11 state care s-au oferit voluntar. Dar proiectul european, ba chiar mondial, nu e nici pe departe realizat.
- Euro-obligațiunile. Nici nu e nimic de zis pe subiect. Ideea a murit de tot. Hollande parcă a uitat-o, doar premierul Ayrault și-a amintit de ea spunând că va dura ani buni până când ar fi gata proiectul. Doar că nimeni nu lucrează la el.
- Re-evaluarea monedei chineze. Nu voi accepta ca moneda chineză să nu fie liber convertibilă, spunea Hollande acum un an. Așa și?! Dezechilibrele de la Davos (Frankfurter Allgemeine Zeitung)
La Forumul Economic Mondial se vor întâlni din nou cei mai bogați oame
