Dacă tot s-a nimerit să fie mai mulţi decât ar fi normal, parlamentarii au cugetat că ar trebui să muncească mai mult. Adică de ce să se preocupeze ei doar de puterea legislativă, pentru care sunt plătiţi, şi să nu facă ceva şi pentru puterea judecătorească? Ca urmare, după o îndelungată chibzuinţă, aleşii neamului au hotărât ca din acest mandat să complice procedurile de ridicare a imunităţii parlamentare a colegilor lor certaţi cu legea. Mai mult, parlamentarii vor să aibă acces la probele din dosarele infractorilor parlamentari şi pe baza acestora să hotărască dacă respectivului i se poate sau nu ridica imunitatea.

Treaba asta transformă Parlamentul într-un fel de instanţă de judecată, ori nu asta e treaba instituţiei amintite. Încercarea asta de blindare în faţa armelor justiţiei seamănă cu o declaraţie de intenţie. E ca şi când oamenii ăştia aleşi ne-ar spune de pe acum cam ce au de gând, respectiv să încalce puţin legea, prin punctele esenţiale.

Dincolo de luptele politice şi micile contre din Parlament, ne-am obişnuit cu povestea aia cu corbii care nu-şi scot ochii unul altuia. Era şi aşa destul de greu pentru procurori să înhaţe vreun periculos din ăsta, nu mai trebuia complicată procedura, da’ ce-i sigur e sigur.

Dovadă că politicienii se protejează îndeajuns e recentul fâs mediatic privitor la o întâlnire la ceas de taină care ar fi avut loc prin 2004, înainte cu câteva luni de alegerile prezidenţiale. La întâlnirea asta ar fi participat Traian Băsescu, Ioan Talpeş (fost şef al SIE şi membru al Guvernului la vremea aceea) şi doi miniştri: Cristian Diaconescu, şef la Justiţie, şi, n-o să vă vină să credeţi, Gabriel Oprea, şef la Administraţie. Atunci s-a hotărât renunţarea la trimiterea în instanţă a dosarului Flota, pe numele lui Traian Băsescu.

Interesant e că toţi ăştia care s-au gândit că n-are rost declanşarea un