Ieri a fost ziua culturii maghiare. Şi ziua lipsei mele de inspiraţie pe tema asta :p. Dar pentru că 22 ianuarie (cand s-au sărbătorit 190 de ani de la scrierea Hymnusz-ului) fu acum câteva ore, am un pretext să vă ofer un top personal. Cinci imnuri. Altele decât ale Ungariei sau României!
Îmi place imnul românilor, îmi place şi imnul maghiarilor. Pentru că, da, nu sunt doar al Ungariei şi României (vezi şi versurile lor) ci şi ale etnicilor lor de pretutindeni.
vezi online
Şi, orice neajunsuri, orice scăderi le-aş putea găsi fiecăruia, în muzică sau versuri, azi mă abţin. Unul este imnul poporului meu. Imnul alor mei. Iar celălalt reprezintă imnul naţional pentru foarte mulţi prieteni. Unii, foarte buni.
Kölcsey&Mureşanu
Unde mai pui că ambii autorii ai versurilor au fost, în sens restrâns (Andrei Mureşanu, bistriţean) sau în sens larg (Ferenc Kölcsey, sătmărean) ardeleni. Deci, până la proba contrarie, oameni faini de tot :p.
Acestea fiind spuse, mă voi înfrâna de la alte cuvinte de laudă. Aşa ca, excluzând atât Himnusz, cât şi Deşteaptă-te româbe din top, iată primele cinci (alte) poziţii:
V. Albania.
Nume:Hymni i Flamurit (Imnul Steagului) (En) (Shq) (Ro)
De ce îmi place: Poziţia imnului Albaniei în mintea mea e una delicatăcomplicată specială. Pe de-o parte, melodia mi-l aduce înapoi pe Împuşcatu’ . Pe Ceaşcă. Pe Nea Nicu, în timp ce verifica, c-o mutră serioasă, nişte ţevi într-o uzină. Asta e imaginea pe care mi-o amintesc de la primele acorduri ale imnului albanez. După care-l pun iute pe pauză.
vezi online
vezi online
Căci “E scris pe tricolor Unire” a ilustrat cel puţin un reportaj cu Tovarăşul Nicolae Ceauşescu in vizită de lucru.
Pe de altă parte, după ce îl alung pe Ceau’ din minte, e de bine. Rămân cu o muzi
