Resetaţi tot. Punct şi de la capăt (aici ar trebui să se audă clinchetul maşinii clasice de scris). În lumea civilizată, discuţiile/teoretizările despre stânga şi dreapta au corespondent în lumea reală într-o permanentă competiţie dură, alergat pe pistă cu sufletul la gură pentru impunerea politicilor publice. Aici, nu e nici dreapta nici stânga.
Ultimii 23 de ani ai aventurii post-comuniste seamănă cu un joc de barbut. Cu iz interlop, barbutul politic la care asistăm, contemplativi pentru că e mai comod şi pentru că ne lipseşte îndrăzneala civică, are un efect hipnotic - privitorii, ambetaţi de imaginile caleidoscopice aiuritoare, au pus ştampila pentru o majoritate politică care îşi propune să paralizeze un stat de drept şi să îl ia cu totul la pachet şi asta doar pentru că se joacă tare, "se dă la gheară"!. Barbugiii rostogolesc zarurile în faţa ochilor noştri cu o dexteritate parcă decupată din filmele regizate de Guy Ritchie, alea cu atenţia pe detaliu, ritm şi claritatea imaginii, doar că imaginii din filmul nostru i s-ar potrivi mai degrabă "pac, pac"-ul liberalului liber de ideologie Jiji Becali.
De la barbutul anilor 90 când s-au folosit toate metodele jocului - violenţă, mineriade, comisioane, bani, şpagă, presiune pe media, trafic de influenţă, privatizări pe doi lei, jocuri piramidale, caracatiţa mafiei transpartinice în tango pasional cu crima organizată, până la violenţa mediatică de partid instituţionalizată a ultimilor ani - imaginea survolată e haotică, delirantă, surrealistă şi pare a fi lipsită de speranţă. Ultimul an abia scurs în clepsidra imaturităţii noastre politice şi a gravelor lacune de cultură civică pe care le avem (practic inexistentă) ne-a devoalat faptul că integrarea noastră europeană a fost o comedie regizată de propria noastră schizofrenie, de ruptură între ceea ce ştim că trebuie făcut şi ceea ce continuăm să facem – deco
