Dacă tot a fost numit un nou Avocat al Poporului, poate e cazul să facem bilanţul celui care l-a precedat. Un bilanţ interesant: Valer Dorneanu s-a purtat mai degrabă ca un avocat al infractorilor decât al restului de popor.

Numirea precipitată a noului Avocat al Poporului, în persoana domnului Crişu Anastasiu, a fost întâmpinată cu o asurzitoare tăcere dinspre Opoziţie, deşi aceasta avea motive temeinice să facă măcar nişte vocalize, pentru impresia artistică. Astă-vară, angajamentul european al domnului Ponta suna altfel: numirea unui Avocat al Poporului se va face prin consensul tuturor forţelor politice.

Acum, cred că merită să creionăm portretul robot al celui pe care USL îl doreşte ca să ocupe această funcţie. Dar ca să nu facem un proces de intenţie domnului Crişu Anastasiu, ne îndreptăm asupra celui care l-a precedat: Valer Dorneanu, cel căruia USL i-a încredinţat astă-vară interimatul după revocarea lui Gheorghe Iancu. Şi îi facem bilanţul folosind drept criteriu excepţiile ridicate în faţa Curţii Constituţionale.

În primele şase luni ale anului trecut, Gheorghe Iancu a ridicat zece excepţii de neconstituţionalitate, acestea vizând acte normative ale tuturor celor trei guverne care s-au succedat la Palatul Victoria: Boc, Ungureanu, Ponta. În următoarele şase luni, Valer Dorneanu a ridicat una singură. Explicaţia poate fi citită în raportul Comsiei de la Veneţia dedicat crizei constituţionale de astă vară. Raportorii au constatat cu surprindere că, deşi legea nu impune, Valer Dorneanu şi-a impus el însuşi restricţii în atacarea actelor Guvernului la Curtea Constituţională. În opinia sa, deloc împărtăşită de raportori, treaba Avocatului Poporului e să atace doar ordonanţele de urgenţă care afectează drepturile omului. Raportorii sesizează corect că această conduită lasă fără nici un control constituţioanl celelalte ordonanţe, dar asta nu pare