Prezentat drept un jucător foarte tehnic şi cu un subtil simţ tactic, Andreas Calcan promite să nu dezamăgească în tricoul Universităţii Cluj.
Carnea albă şi zemoasă a calcanului combate stresul. Pentru a scăpa de ameninţarea clasamentului, Universitatea Cluj a chemat la arme şi copiii. Andreas Cristian Calcan nu a cunoscut cuvântul "stres". "Nu ştiu ce e", mărturiseşte franc fotbalistul care va împlini 19 ani pe 9 aprilie. Grijile trebuie să mai aştepte, e la vârsta la care, dacă întinzi mâinile, crezi că poţi zbura. Încă nu a mâncat calcan. „Am auzit că e un peşte gustos, am întrebat. Sunt curios, aş vrea să încerc. Mai pescuiesc câteodată pe râul Olt". Nici prenumele, Andreas, nu este uzual. "Naşul meu e cetăţean german, locuieşte la Bochum. Pe băiatul său îl cheamă Andreas şi aşa am fost botezat şi eu. Prenumele naşului meu e Roman, iar sora mea, care are 12 ani, a primit numele de Ramona".
Acum, că am făcut prezentările, să trecem la fotbal. Dacă Andreas nu a avut în meniu calcanul, nici microbiştii nu ştiu cu ce se mănâncă fotbalistul cu acelaşi nume. Calcan a preluat ştafeta de la Claudiu Niculescu, Dănciulescu şi Luţu. Acelaşi antrenor, Ion Pârvulescu, i-a învăţat la Slatina să strunească balonul. „Un coleg de la grupa 1992, cu care jucam fotbal în spatele blocului, m-a recomandat domnului Pârvulescu. Dânsul tocmai dorea să înfiinţeze o grupă cu copii născuţi în 1994", îşi aminteşte Andreas. Îl completează Ion Pârvulescu:" M-am dus la şcoală, era mărunţel, dar foarte valoros. M-am consultat şi cu învăţătorul şi mi-a spus că e un copil cuminte. Era serios, stătea bine şi cu cartea. Prima dată s-a remarcat la un turneu de sală la Buzău, a fost omul întrecerii. Toată lumea întreba de numărul 9. Avea de atunci şpiţa de tactician, era creierul echipei. Cu el în echipă am bătut Şcoala «Gică Popescu» cu 13-1. Am învins cu 14-2 pe Metalul Constanţa şi
