După Jurnalul Național, scandalul creditelor suviecă de la Romexterra, în beneficiul unor firme de casă și apropiate ale PDL, izbucnește cu și mai mare forță, cu stenograme și dovezi asupra acestei afaceri murdare, îngropate adânc de fosta putere politică.

Descinderi şi arestări spectaculoase, capete de bancheri sacrificate, frisoane penale în mediul de afaceri şi mici scurtcircuite politice: în istoria recentă, toată această zarvă este urmată de o tăcere absolută în dosarele fraudelor bancare. În urma „măcelului”, băncile sunt purificate moral de ţapii ispăşitori.

Îşi scutură legal „scheletele din dulap”, metafora folosită în media pentru găurile din bilanţuri, şi merg mai departe. Bancherii sacrificaţi de sistem tac şi atunci când vorbesc. „Păi bani n-are cine să-mi ia, mă, că nu sunt bani la mine”, spune, într-o interceptare telefonică, artizanul fraudelor bancare de 40 de miliarde de lei de la Romexterra Bank, directorul filialei Braşov a băncii, Mihai Maţepiuc. Şi totuşi, unde se duc banii când se duc. Şi cine plăteşte pagubele? După șapte ani de tăcere, raportul de expertiză care aduce scandalul Romexterra în actualitate nu are un răspuns la această întrebare.

Expertiza, depusă la dosar în octombrie 2012, într-un scandal bancar ce a izbucnit în 2006, reconstituie în detaliu un labirint financiar ilegal creat în contabilitatea filialei Braşov a băncii Romexterra, prin care zeci de milioane de euro erau plimbate neautorizat prin conturile clienţilor, pe o traiectorie de tip „suveică”, sub formă de credite. „Minotaurul” de la capătul labirintului este maşinăria de bani pentru partid a PDL, acuză avocatul clienţilor păgubiţi.

Aceluiaşi „minotaur” i-ar fi căzut victimă şi clientul său, Dorin Maior, cercetat într-un dosar penal de şantaj, după ce şi-a exprimat intenţia de a face plângere penală împotriva conducerii băncii. Cert este că,