În China

Dacă sînteţi în China înainte de Anul Nou chinezesc, este bine să vă faceţi cît mai repede prieteni chinezi! Nu vă gîndiţi că vă veţi bucura de spectacolul de artificii, iar apoi vă retrageţi într-un bar pînă în zori şi – iată – aţi consumat şi revelionul (chinezesc). Dacă nu v-aţi făcut prieteni localnici şi vă nimeriţi hălăduind pe coclaurile Chinei, atunci pregătiţi-vă sufleteşte nu doar pentru o zi oarecare din calendar, ci pentru una în care vă veţi deplasa cu dificultate dintr-un loc în altul şi riscaţi să găsiţi magazinele şi bistrourile închise. De ce?

Este ceea ce am păţit şi eu cîndva, fiind deja de mai multe luni în China, după ce am prins ultimul autobuz către un oraş şters din sud-vestul ţării, în tranzit către o zonă cu bananieri şi cocotieri. Am stat blocat vreo trei zile acolo, iar Anul Nou chinezesc s-a întîmplat fără mine, deşi mă aflam exact în China.

Anul următor am fost mai precaut (sau fără chef de călătorii lungi), aşa că am rămas în oraşul unde studiam (Chengdu) şi aveam şi prieteni. Totuşi, se părea că nici aceste condiţii nu erau suficiente... dar s-a întîmplat ceva. Într-un moment deloc potrivit, toţi bărbaţii din familia unei prietene (trei) au fost nevoiţi să plece undeva prin provincia Guangdong pentru a rezolva chestiuni grave, legate de afaceri. Petrecuserăm cu mai multe ocazii la ei acasă înainte de acest episod, iar o invitaţie de Anul Nou nu ar fi fost surprinzătoare. Însă acum nu a fost o invitaţie pur şi simplu, ci una motivată: nu este de bun augur să petreacă anul fără bărbaţi în casă! Şi iată-mă, în fine, la primul meu an nou chinezesc. De ce „în fine“? Pentru că în casele chinezilor se întîmplă Anul Nou chinezesc, iar membrii de familie care se află departe (chiar şi la 1000 de km) fac tot posibilul să se întoarcă acasă acum. Închipuiţi-vă ce necaz în ceea ce o priveşte pe prietena chinezoaică: