Ghidurile recomandă ca screeningul pentru cancer să se realizeze la vârstnicii sănătoşi, deoarece complicaţiile screeningului pot apărea imediat, în timp ce beneficiile sale se constată doar după mai mulţi ani. Nu este însă prea clar cât ar trebui să trăiască un pacient pentru a profita de pe urma examinării. O echipă de cercetători californieni a analizat nouă studii de screening pentru cancer de sân şi colorectal, dedicate pacienţilor de peste 50 de a Publicitate ni (între 40.000 şi 150.000 în fiecare studiu clinic), pentru a estima decalajul între efectuarea examinării şi apariţia beneficiilor. Rezultatele, publicate recent în BMJ, arată că, la cinci ani, 2,8 decese prin cancer colorectal au fost evitate la fiecare 10.000 de pacienţi examinaţi, iar la 15 ani – 23 de decese. În termeni absoluţi, a fost nevoie în medie de 4,8 ani pentru a preveni un deces prin cancer colorectal la 5.000 de pacienţi trecuţi prin screening şi de 10,3 ani pentru a preveni un deces la 1.000 de oameni trecuţi prin screening. Pentru cancerul de sân, la cinci ani, 5,1 decese au fost evitate la fiecare 10.000 de femei examinate, iar la 15 ani – 19 decese. În termeni absoluţi, a fost nevoie în medie de trei ani pentru a preveni un deces prin cancer de sân la 5.000 de femei trecute prin screening şi de 10,7 ani pentru a preveni un deces la 1.000 de femei trecute prin screening. Totuşi, cercetătorii arată că, atât pentru cancerul colorectal, cât şi pentru cel mamar, una din zece persoane examinate primesc un rezultat fals-pozitiv şi mulţi alţii vor fi supuşi unor tratamente posibil nenecesare. Ei sugerează că pacienţii cu o speranţă de viaţă de peste zece ani ar trebui încurajaţi să participe la screening pentru cancerul colorectal şi de sân, dar cei cu speranţă de viaţă de trei-cinci ani ar trebui descurajaţi, deoarece riscurile potenţiale ar depăşi probabilitatea redusă a beneficiul