Ştiţi situaţia. Eşti tînăr şi naiv. Încă ai impresia că e interesant să comunici verbal cu sexul opus. Ai agăţat prin oraş, e 2 dimineaţa şi parcă nu eşti genul care vrea să treacă direct la făcut schimb de boli de piele. Ei bine, sînt foarte puţine locuri deschise noaptea unde nu bubuie muzica proastă prea tare şi unde să te poţi auzi. Unul dintre ele e cafeneaua Ramayana de pe strada Pîrcălab Baldovin, din apropierea Gării de Nord.
Locul: Decorat în stil indian, cu pernuţe pe jos şi penumbră, locul e numai bun pentru acel moment al dimineţii cînd simţi că te trezeşti din beţie şi nu vrei să ţi se vadă ochii injectaţi. Chelneriţa apare doar cînd apeşi un buton, deci teoretic nu te deranjează nimeni.
Oamenii: Cafeneaua e neobişnuit de liniştită, aşa încît poţi să faci conversaţie pe lung, dacă te ţine. Vestea proastă, însă, ar fi că e atîta linişte încît poţi auzi şi conversaţia de la cealaltă masă. Cînd am fost eu, am nimerit o masă de melteni piliţi care se distrau cu probleme logice de clasa a doua şi un proaspăt format cuplu de beţi care încercau să-şi sugă reciproc şaorma rămasă printre dinţi.
Preţuri: Cam aceleaşi ca într-un club de condiţie medie. Selecţie mare de ceaiuri şi cafele, mai modestă la bere. Nu că aş fi genul de om care bea bere în cafenea, dar sigur nu-s genul de om care bea ceai la ora 2 noaptea.
Muzică: La un loc de genul acesta te-ai aştepta la miorlăieli indiene. Am fost plăcut surprins, am auzit nişte Muse şi nişte White Stripes. Oricum, muzica e dată destul de încet încît să nu o auzi decît dacă te plictiseşte grav omul cu care ai venit.
WC: Au o singură chiuvetă, îngropată în trandafiri de plastic. La stînga şi la dreapta ei sînt două cămăruţe mici: bărbaţi şi femei. Prea apropiate, din punctul meu de vedere. Sigur se aude o băşină dintr-o parte în alta, dacă se ajunge cumva acolo.
Publicat în Cațav
