Campania declanşată de doamna Grapini cu impozitul forfetar a fost continuată de Chiţoiu cu cele pe suprafeţele agricole. Noul cabinet îşi începe ofensiva pentru revirimentul economiei apăsând pe pedala impozitelor. Vor urma, în cadenţă, şi altele.

Acţiunea este justificată. Deficitul de încasări la buget se datorează neacoperirii unor întregi sectoare, sau acoperiri deficitare a multora. La Fisc e haosul în care s-a bălăcit Blejnar şi ai lui, iar ordine e greu de făcut, chiar dacă se mută acolo toată armata. Dar nu acesta este modul în care Ponta şi ai săi pot inspira încrederea că vor să facă altceva decât au făcut cei dinaintea lor. Şi nu asta e treaba miniştrilor – alţii decât Chiţoiu. Treaba lor este să vadă cum pot stimula creşterea economică prin măsuri legislative adecvate. Iar a Parlamentului este să pună în discuţie şi să adopte cât mai grabnic aceste reglementări.

Sigur, îi înţeleg jena de fiecare seară a lui Ponta, indiferent de studioul TV în care se află, că nu reuşeşte să comunice altceva. Probabil că, la rândul său, înţelege dificultatea miniştrilor săi de a gândi mai departe de ziua de azi, cea în care ştiu cât de gol e bugetul şi cât este de urgent să fie alimentat. Cabinetul format de USL ar trebui să aibă o mentalitate de investitor, nu de perceptor: să găsească soluţiile prin care pot fi mobilizate fondurile necesare dezvoltării economiei. Roadele fiscale vor veni abia după aceea.

Ion Raţiu avea o vorbă: „Capitalul e laş”. Adică fuge de acolo unde nu se simte în siguranţă. Iar România nu inspiră deloc acest sentiment investitorilor străini. Nici măcar celor români, care au ajuns, la rândul lor, investitori străini, dar peste hotare. E în puterea Executivului să vadă cu mai multă claritate despre ce este nevoie pentru ca România să devină mai prietenoasă cu capitalul. Altminteri va fi al naibii de greu să ne