Daca presedintele PNL s-ar putea transforma intr-o musca si ar patrunde in camera in care Gigi isi repeta intens, in oglinda, onomatopeele radicale si extrem de vivace, ar avea sansa sa afle cum il vede cu adevarat Becali pe Antonescu.

Ar fi surprins, poate, sa afle in acele momente de poveste ca exact asta si este politicianul in mintea fostului oier: o musca si nimic mai mult. O musca pe care abia asteapta sa o striveasca in drumul de mare comandant spre mantuirea neamului.

Poate ca, dupa ce si-ar reveni din lumea insectelor, Antonescu ar fi ravasit de ironia revelatiei traite in imperiul primatelor. Poate ca apoi ar intelege si el tot mai putin din bizarul dans al mainilor si picioarelor de care noul sau coleg de partid se foloseste pentru a-si completa discursul.

Poate ca ar fi deranjat de tehnica oratorica folosita pentru a exprima o idee atat de grandioasa, poate ca ar fi impresionat totusi de ambitia unui suflet atat de mare inchis intr-o minte atat de ingusta. Cine stie?

Cert este insa ca fiecare zi cu Gigi Becali liber prin fata camerelor de luat vederi sau prin platourile televiziunilor de stiri ii produce lui Crin Antonescu un deranj serios, chiar daca nu inca vizibil, in drumul sau spre Palatul Cotroceni.

Poate ca, din nou, calculele liderului liberal sunt cumva pe dos, imaginandu-si ca la omul simplu prinde mult mai bine si usor primitivitatea unui astfel de personaj decat inteligenta unui Daniel Barbu. Poate ca nici macar nu e gresit un astfel de calcul. Din nou, cine stie?

N-ar trebui sa ne mai mire nici asta, asa cum nu ne mai mira prea multe lucruri in general, astazi, in Romania. Poate ca Gigi Becali este elementul care lipsea PNL pentru ca reforma si revolutia bunului simt - promise atat de mult de liberali - sa reuseasca la nivel national.

Poate ca bunul simt care