Încălcarea drepturilor fundamentale, haos, bâlbâieli. Românii au devenit cobaii reformelor din sănătate. Un experiment care se joacă cu legea, banii, sănătatea şi viaţa noastră. Săptămâna trecută, ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a anunţat că „toţi banii publici vor merge către spitalele publice”. Concret, niciun leu decontat către spitalele şi policlinicile private. Ulterior, s-a schimbat modificarea, tot fără argumente, iar ministrul a spus că se referă doar la spitalizare. În condiţiile în care, conform unei directive europene, asiguraţii au dreptul să aleagă orice spital, public sau privat, din UE în care se pot trata, anunţul lui Nicolăescu aruncă sistemul de sănătate din România cu două decenii în urmă.

În anul Domnului 2013, când România ar trebui să se pregătească să implementeze o directivă europeană (nr. 24) care dă dreptul tuturor asiguraţilor să aleagă dacă se tratează la AKH în Austria, la Fundeni sau la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare, ministrul Eugen Nicolăescu încearcă să „naţionalizeze” sistemul de sănătate din România.În dulcele stil Românesc: „aruncă petarda şi fugi”, ministrul a anunţat o idee demnă de al XIV-lea Congres al PCR: „de la 1 martie, toţi banii publici- vorbim de fondul unic naţional de asigurări de sănătate – vor merge către spitalele publice.” Şi atât. Cortina s-a tras, fără să se dea date, argumente, documente. Cum rămâne cu articolul din Constituţie? Cum rămâne cu legile româneşti şi europene? Cu dreptul pacienţilor de a se trata unde doresc pe banii lor? De când banii noştri, ai celor care contribuim la fondul de asigurări de sănătate sunt publici? Nimeni nu s-a sinchisit să răspundă la aceste întrebări. Apoi, în loc de explicaţii, ministrul a lansat... acuze. Cică „lumea critică când nu este bine informată”. Cu siguranţă, ministrul nu s-a fi referit şi la colegii de partid şi de alianţă