OTV-ul s-a închis! Era de aşteptat, după explicaţia cum că DD-ul nu a plătit la timp nişte amenzi ale CNA-ului. Nu mă interesează, schimb postul de televiziune - aceeaşi ştire, cu interviuri luate patronului, care de data aceasta nu mai apare cu părul nepieptănat, vâlvoi, este tuns şi aranjat ca o păpuşică.
Mai schimb câteva posturi, dar mă întâlnesc din nou cu un DD furios, revoltat, cu atacuri puternice la adresa noilor guvernanţi. Mai mult, cu trâmbiţe şi fanfare se anunţă o mare conferinţă de presă cu DD şi parlamentari PPDD-işti.
Nu reuşesc să scap de chipul vânăt de mânie al omului de afaceri, amintindu-mi de perioade mai vechi când vedeam aceeaşi figură, şi auzeam aceeaşi voce, fie că deschideam televizorul, fie că apelam la aparatul de radio. Atunci era o chestiune impusă de alţii, acum ne-o impunem singuri, aducând în prim plan alte personaje.
Constat cu surprindere că un fapt divers este dilatat până capătă proporţiile unui mare eveniment mediatic. În mod normal, într-o ţară normală, cu oameni normali, DD-ul trebuia să-şi plătească la timp amenzile sau, în această situaţie, să îşi prezinte regretele sale, să caute o soluţie de ultim moment, dovedind că nu este mai presus de lege.
Pe de altă parte, personajul nostru putea să anticipeze sancţiunea CNA-ului, dacă nu chiar aflase de iminenta decizie în unanimitate. Deci, putea să evite un asemenea scandal care, nu ştiu de ce, mă duce cu gândul la titlul unui faimos roman al lui Ion Budai Deleanu. Atunci, de ce nu a acţionat, preferând să facă ceva împotriva vântului? Să fi dorit un război împotriva oricărei logici? Să fi dorit din nou publicitate, după episodul Oltchim? Să pozeze din nou în victimă a puterii, pentru a lovi cu un cuţitaş la rădăcina acesteia? Să mai câştige din electoratul care a plecat în altă parte decât a dorit domnia sa? Greu de spus.
Cu ce argumente, însă, vine
