Mineritul a trecut, dar pericolele pentru viaţa şi sănătatea oamenilor şi factorii de mediu rămân. Accidentul de la Valea Borcutului sau un accident ecologic se pot repeta, oricând, în Maramureş. Doar două treimi dintre perimetrele miniere sunt securizate.
O bombă cu ceas care poate „exploda” oricând în accidente sau probleme de mediu. Dintre cele circa 500 de galerii din judeţul nostru, doar două treimi au fost închise şi nici acelea nu respectă întru totul normele de sercurizare, ecologizare şi monitorizare. Din 2006, după închiderea mineritului, Statul a continuat să pompeze bani în cosmetizarea perimetrelor miniere. Numai că rezultatele sunt deocamdată greu de desluşit, iar riscurile imense. La intervale de timp regulate, se repetă cu precizie acelaşi scenariu: nişte amărâţi intră în mină să caute fier vechi şi mor, au loc incidente şi accidente de mediu, controale care scot la iveală că banii pentru lucrările de ecologizare şi închidere a perimetrelor miniere nu s-au folosit eficient etc. După care se aşterne batista pe ţambal. Până la următorul accident.
Acum, tragedia de la Valea Borcutului a redeschis o cutie a Pandorei încâlcită. Dar, mai bine le luăm pe rând.
Procesul de închidere şi ecologizare a unor perimetre miniere a demarat din anul 1999 (conform Hotărârilor de Guvern nr. 816/1998, 17/1999, 720/1999, 632/1999, 493/2000, 898/2002, 926/2003, 1846/2004, 1008/2006, 644/2007). În baza acestor Hotărâri de Guvern, au fost aprobate fonduri pentru închiderea a 24 de perimetre miniere de la fostele Mine Săsar, Nistru şi Ilba. După incidentul din anul 2007, în care o persoană ce a intrat într-o galerie închisă la Mina Ilba pentru a sustrage fier vechi a fost găsită decedată, s-a procedat la verificarea, localizarea şi securizarea acestor intrări. Dar scenariul s-a repetat, în acest an, la Valea Borcutului. Potrivi
