Alegerile parlamentare din Israel din 22 ianuarie 2013 au fost castigate pe Beniamin Netanyahu, victorie care-i va da mari dureri de cap. Cele 31 de mandate parlamentare ale listei sale electorale (Likud-Beitenu) nu-i ofera o pozitie dominanta. Ca sa guverneze va trebui sa se asocieze cu tovarasi incomozi, religiosii si dreapta extremista. Acestia nu-i vor permite libertatea de actiune oe care si-ar dori-o pe tarâm politic si economic. Strategia lui Netanyahu s-a dovedit falimentara. El ar fi putut sa guverneze inca un an, se bucura de o majoritate confortabila in Knesset (Parlamentul israelian) si nimeni nu-i ameninta stabilitatea. Numai ca pentru asi asigura aceasta stabilitate el era supus santajelor permanente ale partidelor religioase si nationaliste de extrema dreapta. A decis devansarea alegerilor in speranta ca va scapa de cosmarul acestor santaje. Sfatuit de Arthur Finkelstein, eternul consiler evreu-american al bataliilor electorale, Netanyahu a facut o miscare aparent ingenioasa pe esichierul politic unificand Partidul Likud, in fruntea careia se afla, cu Partidul ,,Israel Beitenu” (Israel Casa noastra) condus de Avigdor Lieberman. Impreuna, Netanyahu si Lieberman posedau o forta parlamentara de 42 de deputati (din cei 120 care alcatuiesc Parlamentul israelian). Surpriza unificarii celor doua partide de dreapta i-a facut pe unii sa profetizeze noii listei electorale ,,Likud-Beitenu” o victorie comoda si zdrobitoare. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.

Electoratul a dorit o schimbare, oameni noi, politici noi. Marea surpriza a alegerilor este Iair Lapid, un fost jurnalist de televiziune, care in urma cu un an a infiintat partidul ,,Iesh Atid” (Exista un viitor) si a reusit sa obtina 19 mandate. El a devenit astfel liderul celui de-al doilea partid din tara ca forta politica (dupa ,,Likud-Beitenu”). Sloganul sau in Campania alegeril