Ziua de 24 Ianuarie ne aminteşte în fiecare an, cu emoţie şi mândrie, de măreţul act al Unirii Principatelor Române prin care s-au pus temeliile statului român modern. Prin Unirea Moldovei cu Muntenia se împlinea un vis, un ideal pe care poporul nostru îl nutrea dintodeauna. Era, după spusele lui Bălcescu, “visarea iubită” a marilor noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare ş.a.
În urma războiului Crimeii, problema românească a devenit o problemă de interes internaţional, ea fiind luată în discuţie la congresul de Pace de la Paris (1856), unde o parte a marilor puteri (Franţa, Prusia, Piemonteul) au susţinut ideea unirii Prinicipatelor Române, în vreme ce Anglia, Austria şi Turcia se împotriveau acestei idei, pentru a nu se ajunge la un conflict european şi s-a hotărât consultarea poporului român în problema Unirii Prinicpatelor.
ldealul unirii tuturor românilor l-au nutrit cu ardoare marii cărturari ai acestui popor, de la Miron Costin până la Samuil Micu, Gheorghe Şincai sau Petru Maior. Idealul de unire şi unitate naţională i-au însufleţit pe Tudor Vladimirescu şi pe toţi revoluţionari paşoptişti: Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuţiu ş.a.
Ziua de 24 ianuarie 1859 era “ziua cea mai mare a veacului”, cum a fost numită. Unirea e actul energic al întregii naţiunii române. O biruinţă memorabilă, după care vor urma ani de rodnică înnoire de mari reforme. Cea mai importantă fiind Reforma agrară din 1864, Reforma de transformare a învăţământului la care trebuie să aibă acces ţoti fiii poporului, de sporire a economiei prin construirea unei reţele de cale ferată şi de drumuri.
Domnia lui Cuza a însemnat punerea bazelor statului naţional modern român. La 22 ianuarie 1866 s-a numit primul guvern, iar 2 zile mai târziu avea să se constituie primul parlament.
Pentru a marca ace
