“Poveste irlandeză”, în regia Oanei Leahu, a fost reprezentat în premieră, marţi, 22 ianuarie, în Sala mare a Teatrului Naţional Târgu Mureş, de la ora 19.00. Spectacolul secţiei române, Compania „Liviu Rebreanu”, a fost realizat în colaborare cu Universitatea de Arte Târgu Mureş şi cu Teatrul Ariel. „Poveste irlandeză” este un spectacol care poate fi văzut de oricine, indiferent de vârstă, de la 3 până la plus 90 de ani, şi merită văzut. Oameni şi spiriduşi, actori şi păpuşi, într-un decor miraculos şi cu o muzică superbă, „Poveste irlandeză” este genul de spectacol care mulţumeşte şi încântă pe toată lumea, cu o singură condiţie: să mai fie dispus să intre în poveste. Textul e simplu şi savuros, accentul nu se pune pe dezvoltarea psihologică, nici a personajelor, nici a firului epic, dar se pune, în schimb, pe fantezie. Totuşi, am fost surprins, de cât de clar şi de bine, erau conturate personajele-păpuşi. Miza ori morala e, de asemenea, simplă: dacă eşti bun, până la urmă ţi se-ntâmplă lucruri bune, dar sunt tratate şi unele tare clasic umane, cum ar fi avariţia. Muzica lui Pedro Negrescu şi imaginile create de Oana Leahu, cu materialul oferit de Rodica Arghir şi de SID, artistul plastic care a făcut păpuşile, împreună cu coregrafia lui Hugo Wolff, la care se adaugă şi admirabilul fel în care actorii, mă refer şi la cei de animaţie, s-au integrat în acest spaţiu complex şi fabulos, au avut darul de a te transporta pentru o oră şi jumătate în afara realităţii, iar la întoarcere să-ţi dea impresia că spiriduşii pândesc după fiecare colţ. Şi era clar, nu-i a bună să te pui rău cu ei! Am fost surprins de cât de închegată şi de naturală era şi relaţia personajelor interpretate de actori cu personajele-păpuşi, Oana Leahu reuşind să creeze un spectacol hibrid în care a îmbinat aproape magic elemente şi mijloace ale teatrului de animaţie cu cele ale teatrului clasic. Foto