- Editorial - nr. 16 / 24 Ianuarie, 2013 Ca popor care am stat locului si ne-am vazut de ale noastre, am avut parte de obida multor neamuri. Dupa retragerea romanilor, in anul 275, teritoriul nostru a fost traversat de numeroase semintii, unele au stat mai mult, altele mai putin, dar dintre toti cei care ne-au marcat considerabil in decursul veacurilor, mai ales pe noi, ardelenii, au fost ungurii, dar si austriecii si turcii, despre care am vorbit mai putin. Povestea ungurilor este mai cunoscuta, de aceea nu vom insista prea mult. Amintim doar ca nu numai noi, romanii ardeleni, am fost victimele firii lor razboinice, ci si alte popoare invecinate. Sub conducerea lui Matei Corvin (1458-1490), cand atinsese apogeul cuceririlor, alaturi de Transilvania si Maramures, Ungaria mai cuprindea Slovacia, Croatia, Serbia, Bosnia si Hertegovina. Cuceririle poate ar mai fi continuat daca in calea marelui rege ungur, fiu al lui Iancu de Hunedoara, nu s-ar fi interpus oastea lui Stefan cel Mare al Moldovei. Marele nostru istoric Nicolae Iorga, fascinat de vitejia ambilor romani, aflati pe pozitii diferite, avea sa conceapa minunatul text (aplicat pana nu demult pe statuia lui Matei Corvin, din Piata centrala din Cluj-Napoca, dar, din pacate, radiat la cererea UDMR), cu urmatorul continut: "Matyas Rex, biruitor in razboaie, dar invins de ai sai la Baia”. Este vorba de o localitate din judetul Suceava, unde, la 1467, in intentia de a ocupa si Moldova, Matei Corvin a fost invins de Stefan cel Mare. Sub conducerea acestuia, Ungaria ajunsese la apogeul cuceririlor, ea fiind invocata si astazi de nostalgicii iredentisti, pe care o doresc si acum, in carne si oase. Fericirea ungurilor, care deja penetrasera intreaga Transilvanie, si unde si-au construit, prin deposedarea autohtonilor, o clasa economica si politica proprie, structuri statale medievale solide, lucrand in acelasi timp la di