De ce m-ar putea interesa pe mine, senator USL, viitorul principalului partid de opozitie? De ce ma preocupa soarta PDL? Care este motivul care m-ar putea determina sa ma gandesc la numele viitorului presedinte al acestui partid? Si de ce este atat de important, pana la urma, cum se va finaliza lupta interna pentru putere? Voi incerca sa raspund, pe rand, la aceste intrebari intr-un mod indirect. Si abrupt. Atacand miezul problemei. Chiar asa. Cine ar putea fi presedinte? Cine ar putea revigora PDL? Si de ce, intr-o oarecare masura, viitorul depinde si de formula de conducere pentru care se va opta?
Intotdeauna am sustinut, si nu fac nici acum exceptie, ca opozitia este extrem de importanta in arhitectura unei democratii. Chiar daca opozitia a devenit extrem de fragila. Sau cu atat mai mult. Admitand, prin absurd, ca vom asista la o disolutie PDL, este limpede ca alternativa la actuala putere nu poate fi decat PP-DD, doar pentru oameni pusi pe sotii. Si atunci, asa cum am mai avertizat, opozitia ar trebui sa se nasca chiar din interiorul puterii. Ceea ce, sa recunoastem, este un scenariu mai putin intalnit.
Voi insista, cu un alt prilej, asupra scenariului in care afirmatia de mai sus ar putea sa se materializeze. Si tot cu un alt prilej, vom dezvolta teza controlului energic al Guvernului de catre Parlament. Asa cum nu s-a mai intamplat pana acum in istoria recenta a Romaniei. Dar, pana una alta, sa vedem ce ar putea sa se intample in PDL si sa incercam sa dam numele viitorului presedinte.
E clar ca acolo avem de-a face cu trei grupuri politice de interese. Mai intai este gruparea aflata acum la carma. Cu Vasile Blaga in frunte. Sa ne amintim de cei trei magnifici ai acestui partid. Blaga, Videanu, Berceanu. O troica care s-a mai aflat la conducere. Experimentata. Extrem de eficienta. Si rapace. Acuzata, nu de putine ori, de orchestrarea unei cor