Tact. Este un termen de origine engleză, comprehensibil în toate limbile europene, care ascunde bine gândurile adevărate. Cu tact a încercat David Cameron să împace și capra și varza.
Întâi să mulțumim dreapta britanică și să promitem un referendum pe tema apartenenței la UE. În sfârșit publicul va avea un cuvânt de spus de la consultarea din 1975 cu ocazia aderării la Comunitatea Economică Europeană. Apoi Cameron a anunțat și că va renegocia condițiile cu Europa. Deși nu le-a numit în mod expres, putem înțelege că e vorba de justiție, protecție socială, pescuit... mai tot, ce mai!
În același timp, să liniștim și Europa spunând că nu suntem izolaționiști și că vrem acorduri mai bune și pentru Uniune, nu doar pentru Regatul Unit. Deci, să fie bine! Pentru toți, grație mie!
Problema e că nu poți să placi tuturor. Și mersul pe sârmă are limitele sale. Nu poți să te împotrivești tuturor inițiativelor europene și să vrei sa ai o poziție deosebită fără să suporți consecințele. Și ele se văd în detalii mici, dar deranjante. De exemplu, cancelarul austriac a ținut recent un discurs pentru europeni și unul pentru britanici, semn clar că David Cameron nu e perceput ca un partener.
Și ce se va întâmpla cu axa franco-germană? Previziunile arată că aceasta îi va refuza premierului britanic cererile de exceptare de la Tratate. Cameron a fost foarte vag în această chestiune. Se cheamă tact...
Fricosul Europei (Spiegel)
Șansă ratată. Premierul David Cameron ar fi putut să readucă Marea Britanie de la periferia atenției europene înapoi în mijlocul evenimentelor. În schimb, cel mai important discurs al mandatului său a fost un da, dar extrem de tras de păr.
Un vorbitor la evenimente în Marea Britanie știe că are voie orice numai să fie plicticos nu. Cum a putut David Cameron să uite tocmai această regulă de bază?! Ar fi putut să arate că
