Actul I

Plîngi sau îi strîngi de gît. Verşi din lacrima ta ori îi plesneşti pînă îi vezi laţi peste roşii Olanda sau cartofi Costa Rica. Îi calci în picioare alături de carnea lor tocată Tradiţional, Rustic sau sibiană. Te vezi pe tine peste ani de zile sau le cari şuturi, palme, înjurături printre ananaşi Indonezia, conopide de Groenlanda, măsline picante fără sîmburi din Mozambic. O fi tac-tu ăla, o fi vecinul de la şase? Nu ştiu, ştiu că te apucă o furie între două lumi, de rămîi crăcit uite-aşa, fără energie, şi priveşti ca la casa de oligofreni cu eresuri-sold.

Actul al II-lea

Nu poţi face nici unul din gesturile de mai sus. Doar te cruceşti şi-ţi tragi palme. Auzi şi priveşti. Fiindcă stai în mijlocul magazinului Kaufland. Super-mega-über-alles-market, dinspre Dorobanţi-Tei-Fabrica de Glucoza, un pic departe de fabrica de fiţe Dorobanţi, aproape de uzina morţii Casa de Pensii. Şi ce se întîmplă? Din sfert în jumătate de oră, nu ştiu cît de exact, recunosc, în megafonul Kaufland se anunţă reduceri drastice de preţuri. Asta auzi. Ce vezi? O gloată, un puhoi de oameni cu cap-gît-piept şi gheare ce năvălesc dintr-un raion în altul.

Actul al III-lea

Sînt împreună. Atacă împreună, deşi se urăsc, fiindcă „nu se ajunge la toţi“. Nu apucă toţi, n-au cum să apuce toţi, şi atunci se fac turmă-una în a sta împreună şi a asculta căderile drastice de preţuri, şi se disociază cînd este vorba de-a ajunge primii la raion sau stand sau la vînzătoarea ce le înmînează premiul: produsul. Şchioapătă ciung şi orb spre speranţă.

Actul al IV-lea

Este speranţă? Kaufland face ceea ce alte magazine se feresc să facă. În ultima zi de expirare a unui produs taie din preţ. Astfel poţi să cumperi pe ce-n viaţă n-ai pus guriţa. Somonul, scoica, muşchiuleţul de porc, mama lui Ştefan cel Mare rasol, gîtul sfîntului Duh pentru oala-minune, repet, lu