Avem de-a face cu unul dintre puţinele cazuri, la rubrica asta, în care vorbesc despre un om care nu mi-e antipatic. Nu, Cabral mi se pare un tip OK. Nu m-ar deranja să fiu vecin cu el. Ne-am saluta în scara blocului şi am vorbi de lucruri importante ca întreţinerea şi termoizolarea. După care eu aş veni cu un plan de asasinare a cîinelui vecinei şi el ar rîde, crezînd că glumesc.
Dar aşa, ca om, mi se pare puţin anost. Singura calitate care l-a făcut să apară la TV e aia de negru. S-a gîndit un producător că ar da frumos ceva exotic pe ecran şi, fiind lipsit de imaginaţie, în loc să aleagă un tip care jonglează cu drujbe, l-a ales pe ăsta, că e negru. Asta a fost impresia producătorului după un studiu de piaţă: că românul e atît de prost încît s-ar uita la un negru cum vorbeşte şi s-ar minuna, cu toate că negrul nu spune nimic interesant. Serios, nu e nici extraordinar de amuzant, nici prea spontan, nici nu joacă bine, e un tip absolut normal. Singura calitate care-l scoate în evidenţă e aia de negru. Dacă s-ar fi născut alb, n-ar fi ajuns la TV decît în calitate de victimă la ştirile de la ora 5. Are norocul ăsta că românul e foarte înghesuit şi se minunează la el ca la un exponat.
Pe mine faptul că e pigmentat diferit mă lasă rece. Ce mi se pare ciudat e că, dacă-l judeci pe Cabral doar după personalitate, e cel mai alb om din toată ţara. Vi l-aţi putea imagina pe Cabral dînd din cap, cu şapca înclinată, pe hip-hop? Nici eu. Pînă şi Patapievici mi s-ar părea mai natural în postura asta. Vi l-aţi putea imagina pe Cabral furînd o bicicletă? Normal că nu. Nu are nevoie. El are bicicleta lui cu multe stopuri reflectorizante, să nu păţească ceva. Dă tweet-uri despre traficul de biciclete şi scrie pe blog-ul lui despre problemele bicicliştilor. Are blog. Povesteşte despre viaţa lui de familist, care găteşte cu nevasta. E atît de anost încît simt că a
